Oamenii de știință au descoperit că presiunea extremă din adâncuri stoarce nutrienți valoroși din particulele organice în cădere, oferind o sursă neașteptată de hrană pentru microbi.
Descoperirea ar putea rescrie înțelegerea noastră asupra ecosistemelor abisale și a modului în care carbonul este stocat pe Pământ.
O cercetare recentă publicată în revista Science Advances sugerează că microbii din adâncurile oceanului nu trăiesc într-un mediu atât de lipsit de nutrienți pe cât se credea anterior.
Studiul arată că particulele minuscule care cad spre fundul oceanului, cunoscute sub numele de „zăpadă marină” (compusă din alge moarte, microbi și alte materii organice), eliberează carbon și azot dizolvat pe măsură ce coboară.
Odată ce aceste particule ating adâncimi cuprinse între 2 și 6 kilometri, presiunea hidrostatică uriașă acționează aproape ca un storcător gigant, forțând compușii organici să iasă la suprafață.
Cercetătorii estimează că zăpada marină poate pierde până la 50% din carbonul său original și între 58% și 63% din azot în timpul coborârii.
Aceste rezultate au implicații majore pentru înțelegerea ciclului carbonului pe Pământ. Oamenii de știință au presupus mult timp că cea mai mare parte a carbonului transportat de zăpada marină ajunge să fie îngropată în sedimentele de pe fundul oceanului, rămânând blocată acolo timp de milioane de ani (proces prin care s-au format petrolul și gazele naturale).
Totuși, dacă o cantitate mare de carbon se scurge în timpul căderii, mai puțin carbon ajunge să fie stocat permanent pe fundul mării.
În schimb, acesta rămâne dizolvat în apele adânci timp de sute sau mii de ani înainte de a reveni treptat la suprafață și, eventual, în atmosferă. Acest mecanism modifică direct modelele climatice actuale privind capacitatea de stocare a oceanelor.
Pentru a demonstra fenomenul, biologul Peter Stief și echipa sa au recreat zăpada marină în laboratoarele Centrului Danez pentru Cercetări Hadale, folosind rezervoare speciale de presiune rotative, scrie Sciencedaily.
Experimentele au arătat că nutrienții storși (în principal proteine și carbohidrați) au alimentat instantaneu coloniile bacteriene din jur.
În doar două zile, abundența bacteriilor a crescut de 30 de ori, iar ratele de respirație ale acestora s-au intensificat dramatic. Următorul pas al cercetătorilor va fi validarea acestor amprente moleculare direct în natură, în cadrul unei expediții în Oceanul Arctic la bordul navei Polarstern.
Acidificarea oceanelor ar putea micșora creierul calamarilor cu aproape 50%
Zeci de noi specii incredibile de animale au fost descoperite în adâncurile Oceanului Atlantic
Compoziția chimică din Oceanul Arctic a depășit un punct critic ireversibil
Fenomenul El Niño revine clar: Masă uriașă de apă caldă detectată în Oceanul Pacific!