Greșelile banale care încurcă reciclarea. Ce nu trebuie aruncat în containerele pentru ambalaje

Nu tot ce ajunge în containerul pentru reciclare poate fi și reciclat. Unele obiecte sunt puse acolo dintr-o confuzie firească, dar pot îngreuna sortarea și pot compromite materialele colectate corect.

O baterie aruncată lângă dozele de aluminiu, o pungă cu deșeuri legată la gură sau un obiect din plastic care nu este acceptat de operatorul local pot îngreuna sortarea și pot contamina materialele care ar fi putut fi valorificate.

Regulile nu sunt identice peste tot. Ele depind de sistemul de colectare, de echipamentele folosite și de contractele operatorului local. Din acest motiv, indicațiile înscrise pe containere și regulile serviciului de salubritate din localitate au prioritate în fața recomandărilor generale.

Simbolul reciclării nu garantează că obiectul va fi reciclat

Una dintre cele mai răspândite confuzii privește triunghiul format din trei săgeți, în interiorul căruia apare uneori un număr.

În cazul plasticului, numărul identifică tipul de rășină din care a fost fabricat obiectul. El îi ajută pe producători și pe operatorii de sortare să recunoască materialul, dar nu înseamnă automat că obiectul este acceptat în sistemul local de colectare.

O sticlă de detergent, o folie, o jucărie și o periuță de dinți pot fi fabricate din materiale plastice, dar au forme, compoziții și posibilități de reciclare diferite. În multe sisteme municipale sunt colectate în principal ambalajele, nu orice obiect din plastic.

Prin urmare, întrebarea utilă nu este doar „Este din plastic?”, ci și „Este un ambalaj acceptat de operatorul din localitatea mea?”.

Ambalajele nu trebuie să fie impecabile, dar trebuie golite

Sticlele, dozele și recipientele din plastic nu trebuie spălate până devin la fel de curate ca vesela. Este important, însă, să fie golite de conținut.

Resturile mari de mâncare, sosurile sau lichidele rămase pot murdări hârtia și cartonul aflate în aceeași colectare și pot reduce calitatea materialului recuperat. Dacă un recipient este foarte murdar, poate fi clătit rapid, fără consum inutil de apă caldă și detergent.

Ambalajele trebuie lăsate să se scurgă înainte de a fi puse în recipientul de colectare. În cazul capacelor, instrucțiunile operatorului local trebuie respectate, deoarece metodele de sortare pot fi diferite.

Ambalajele SGR au reguli separate

Sticlele, dozele și recipientele din plastic pentru băuturi care poartă simbolul Sistemului Garanție-Returnare nu trebuie confundate cu celelalte ambalaje reciclabile.

SGR include ambalaje nereutilizabile din plastic, sticlă sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 și 3 litri, marcate corespunzător. La cumpărarea produsului este plătită o garanție de 50 de bani, recuperată atunci când ambalajul este returnat.

Pentru ca aparatul sau angajatul punctului de returnare să poată identifica ambalajul, acesta trebuie să fie gol, întreg, nedeformat, iar eticheta și codul de bare trebuie să rămână lizibile. Din acest motiv, ambalajele SGR nu trebuie turtite înainte de returnare.

Recipientele pentru băuturi care nu au marcajul SGR nu aduc garanția de 50 de bani și trebuie gestionate potrivit regulilor locale de colectare.

De ce nu este bine să punem la întâmplare orice obiect în container

Practica de a arunca un obiect în containerul pentru reciclare cu speranța că „poate îl sortează ei” este numită în engleză wish-cycling. Intenția este bună, dar rezultatul poate fi opus celui dorit.

Operatorii trebuie să îndepărteze manual sau mecanic obiectele care nu pot fi procesate. Unele pot bloca instalațiile, pot încetini sortarea ori pot deteriora calitatea materialelor recuperate.

Dacă nu știm unde trebuie aruncat un obiect, este mai bine să verificăm instrucțiunile operatorului decât să alegem containerul după materialul care pare predominant.

Pungile din plastic pot crea probleme instalațiilor

Foliile și pungile subțiri se pot înfășura în jurul pieselor mobile din instalațiile de sortare. Din acest motiv, unele centre nu le acceptă împreună cu ambalajele rigide.

Nici regula potrivit căreia toate materialele reciclabile trebuie puse într-un sac legat nu este universal valabilă. În unele localități din România colectarea se face chiar în saci colorați distribuiți de operator, în timp ce în altele materialele trebuie depuse separat în containere.

Cel mai sigur este să folosim numai sacii solicitați de serviciul local și să nu introducem pungi închise într-un container în care deșeurile trebuie depuse libere.

Cutia de pizza nu are întotdeauna aceeași destinație

Cartonul curat poate fi reciclat, însă porțiunile îmbibate cu grăsime și acoperite cu resturi de mâncare pot afecta procesul de valorificare a hârtiei.

O soluție este separarea cutiei. Capacul și porțiunile curate pot fi depuse împreună cu hârtia și cartonul, dacă operatorul le acceptă. Partea foarte murdară trebuie îndepărtată și gestionată potrivit regulilor locale.

O pată mică de grăsime nu face neapărat inutilizabilă întreaga cutie, dar resturile de pizza, sosurile și șervețelele folosite trebuie scoase.

Sticla de ambalaj nu este același lucru cu orice obiect din sticlă

În recipientele destinate sticlei sunt colectate, de regulă, sticle și borcane. Paharele, oglinzile, geamurile, vasele termorezistente, ceramica și porțelanul au compoziții și temperaturi de topire diferite.

Dacă asemenea obiecte ajung împreună cu sticla de ambalaj, pot afecta materialul obținut după procesare. Becurile și tuburile fluorescente nu trebuie nici ele puse în containerul pentru sticlă, deoarece fac parte dintr-un circuit separat de colectare.

Un pahar spart nu devine, prin simplul fapt că este din sticlă, un ambalaj reciclabil.

Bateriile și aparatele electrice nu se aruncă lângă doze

Bateriile portabile pot conține substanțe periculoase, iar deteriorarea lor poate provoca scurgeri sau incendii. Acestea trebuie predate în recipientele speciale întâlnite în magazine, la punctele municipale sau în campaniile dedicate.

Aceeași regulă se aplică telefoanelor, cablurilor, încărcătoarelor, jucăriilor electronice și electrocasnicelor mici. Ele sunt deșeuri de echipamente electrice și electronice și nu trebuie amestecate cu ambalajele din metal și plastic.

Becurile economice și tuburile fluorescente necesită, de asemenea, colectare separată. Unele organizații de profil oferă hărți ale punctelor în care asemenea deșeuri pot fi predate.

„Biodegradabil” și „compostabil” nu înseamnă „reciclabil”

Un pahar sau o pungă inscripționată „compostabil” nu trebuie pusă automat în recipientul pentru plastic.

Materialele compostabile sunt concepute să se descompună în anumite condiții. Unele necesită temperaturile și umiditatea controlată dintr-o instalație industrială și nu se descompun complet într-un compost obișnuit.

În plus, dacă ajung în fluxul plasticului convențional, pot contamina materia primă rezultată. Nici recipientul pentru biodeșeuri nu este întotdeauna potrivit: ambalajul poate fi introdus acolo numai dacă operatorul local confirmă că îl acceptă.

Șervețelele și bonurile nu sunt hârtie obișnuită

Șervețelele folosite, hârtia igienică, scutecele și produsele sanitare nu se reciclează împreună cu hârtia și cartonul. Fibrele sunt scurte, materialele pot fi contaminate, iar unele produse conțin și straturi de plastic.

Bonurile fiscale ridică o altă problemă. Multe sunt tipărite pe hârtie termică, tratată chimic, și nu sunt acceptate în fluxul obișnuit al hârtiei. Pentru că tehnologia diferă de la un produs la altul, acestea nu trebuie puse automat în recipientul albastru.

În schimb, ziarele, revistele, caietele, cutiile și ambalajele curate din carton sunt printre materialele colectate în mod obișnuit.

Reciclarea începe înaintea containerului

În ierarhia europeană a deșeurilor, prevenirea ocupă primul loc, urmată de pregătirea pentru reutilizare și abia apoi de reciclare. Explicația este simplă: chiar și reciclarea consumă energie, presupune transport și nu poate recupera la nesfârșit toate materialele.

O sticlă reutilizabilă, repararea unui aparat sau cumpărarea unui produs cu mai puțin ambalaj pot evita apariția deșeului. Reciclarea rămâne importantă, dar nu poate compensa singură consumul tot mai mare de produse de unică folosință.

Regula cea mai sigură este una simplă: ambalajele se golesc, materialele diferite se separă, deșeurile periculoase se duc la puncte speciale, iar indicațiile operatorului local sunt verificate atunci când există îndoieli.

Știați că?

Simbolul cu trei săgeți și un număr nu reprezintă promisiunea că obiectul va fi reciclat. În cazul plasticului, numărul indică în primul rând familia de material din care acesta a fost fabricat.

Un singur acumulator cu litiu deteriorat poate declanșa un incendiu într-o autospecială sau într-o instalație de sortare. De aceea, bateriile nu trebuie ascunse printre ambalajele metalice.

Paharele și vasele termorezistente nu se topesc în aceleași condiții ca sticlele și borcanele. Chiar și fragmentele mici pot crea defecte în noile recipiente fabricate din sticlă reciclată.

Ambalajele introduse în Sistemul Garanție-Returnare sunt numărate și sortate după material și culoare. Păstrarea formei, a etichetei și a codului de bare permite identificarea lor corectă și recuperarea garanției.

Surse:

https://time.com/article/2026/09/09/easy-recycling-mistakes-to-avoid/

https://environment.ec.europa.eu/topics/waste-and-recycling_en

Vă mai recomandăm să citiți și:

Românii, campioni la reciclare! Peste 2,4 miliarde de peturi au fost returnate la nivel național

Un tânăr cercetător a reușit să producă benzină și motorină din plastic reciclat

De ce este important să reciclăm bateriile și dispozitivele electronice

Un acid din struguri ar putea ajuta la reciclarea metalelor din baterii