Ritualuri de imperechere

Inflacarare, lupte, dansuri, parade, costume fastuoase, actiune palpitanta, schimbari dramatice de situatie, uneori chiar moartea protagonistilor acestea sunt ingredientele celui mai grandios spectacol al lumii animale: reprodu­ce­rea. Nimic pentru mine, totul pentru specie pare a fi devi­za acelor indivizi care isi pun in joc toate energiile pentru a lasa urmasi. Iar acestia vor incepe la randul lor, iar si iar, spectacolul care se joaca mereu, in nenumarate versiuni, in orice colt de lume unde exista viata animala, spune biologul Mihaela Stanescu.

Oricat de extra­or­dinara ar parea, complexitatea si diversitatea comportamentelor de reproducere in lumea animala nu trebuie sa ne surprinda: in fond, perpetuarea speciei este telul suprem, intru implinirea caruia sunt mobilizate toate resursele. Dar de ce atatea ritualuri, uneori incredibil de sofisticate? Cand o populatie de animale devine izolata, din cauza unor bariere geografice sau de alta natura, ea va evolua dezvoltandu-si trasaturi proprii, care se vor fixa de-a lungul a nenumarate generatii.

Nu numai caracteristicile morfologice, ci si cele comportamentale definesc o anumita specie si o diferentiaza de altele. O trasatura remarcabila a comportamentelor de reproducere este specificitatea lor. Diferente subtile, care noua ne-ar putea parea minore si insignifiante, despart comportamentul unei specii de al alteia si contribuie la mentinerea speciei respective, la pastrarea „puritatii“ ei, impiedicand incrucisarea intre specii diferite. Cu alte cuvinte, fiecare specie are pro­priul ei „scenariu“ sau propria ei „par­ti­tu­ra“, singura pe care o cunoaste, pe care stie s-o interpreteze si pe care o poate intelege atunci cand este inter­pretata de altii.

Un singur gest facut altfel, un singur sunet diferit de cele stiute semnaleaza faptul ca este vorba de un strain, de un individ care nu apartine speciei respective. In conditii normale, cand animalele traiesc in libertate, strainul va fi respins, iar imperecherea va avea loc numai intre parteneri apartinand aceleiasi specii. Unele dintre ritualuri ii pot parea ciudate mintii omenesti, obisnuite sa judece totul prin prisma obiceiurilor noast­re. Totusi, oricat de bizare ar pa­rea, ele nu sunt decat adaptari rea­li­zate in cursul a milioane de ani de evo­lutie. Cu cat o specie este mai evoluata, cu atat comportamentul ei reproductiv este mai complex.

La vertebrate, aceste comportamente au capatat forme complicate si foarte exac­te, cu secvente precis definite, fapt ce le indreptateste numele de ritualuri. De la cel mai marunt pestisor la cel mai mare mamifer, spectacolul se joaca, de fiecare data, cu aceeasi forta si cu aceeasi pasiune.

Foto: Hepta