Intoarcerea la origini

Se spune ca viata ar fi inceput in mediul acvatic. Uscatul, in preistoria indepartata, era doar un vis. Cu vremea, visul s-a implinit: am populat si suprapopulat uscatul. Acum am vrea sa ne intoarcem la apa, acolo de unde am plecat. Intoarcerea la origini presupune, insa, nu o evolutie de sute de milioane de ani, ci investitii de sute de milioane de dolari.

Imaginea din stanga este reprezentarea 3D a visului venetian reinventat in Olanda: un oras acvatic ce urmeaza sa aiba spatii de locuit, spatii de lucru si de destindere – un oras in toata puterea cuvantului, dar un oras plutitor. Printre cladirile si parcurile sale apa va curge liber, complexul, in ansamblul sau, fiind gandit intr-o maniera care sa respecte cu sfintenie echilibrul natural. Nu este o utopie, este una dintre prioritatile guvernului olandez. Ceva mai la sud, tot in Europa, Principatul Monaco si-a adjudecat, recent, 20 de hectare din Marea Mediterana, pe care le-a transformat in uscat construind in portul Condamine un dig semiflotant de dimensiuni colosale. Starurile din sport si showbiz care nu mai incapeau in principatul suprasaturat de vedete se pot muta acum si ele in paradisul fiscal si turistic cel mai ravnit al Europei. De cand a inceput intoarcerea la apa, olandezii si-au marit suprafata tarii cu circa 30%, iar Principatul Monaco cu 20%.

In Asia, orasul-stat Singapore construieste cladiri ale caror fundatii se gasesc in apa, aeroportul din Hong Kong si-a alungit pistele de decolare-aterizare pe o insula artificiala, iar lagunele de la tarmul Vietnamului au fost transfor­mate in orezarii. Asaltul pasnic asupra marii are cauze diferite, dar este un fenomen care se desfasoara la scara planetara si constituie nu doar un exercitiu ingine­resc, ci o necesitate. Cresterea nivelului oceanului planetar si suprapopula­rea regiunilor din preajma tarmurilor au determinat aceasta tendinta. Intr-adevar, circa 60% din populatia Pamantului (peste 3 miliarde de oameni) locuieste la mai putin de 60 de kilometri de tarmurile marilor si oceanelor, iar doua din trei orase cu peste 2,5 milioane de locuitori se gasesc in aceleasi zone. Cum vine vorba de tehnologii de varf, cum apar japonezii si le aplica cel mai bine. In paranteza fie spus, japonezii n-au inventat nici lampa cu incandescenta, nici tranzistorul, nici circuitul integrat, nici n-au descoperit chimismul care sta la baza industriei fotografice de tip clasic; cu toate acestea produc, la ora actuala, cele mai performante dispozitive electronice, filme si aparate fotografice. Revenind la constructiile pe apa, Japonia este campioana insulelor artificiale, ea construind „arhipelaguri“ intregi in golfurile din preajma oraselor Tokio, Osaka si Kobe.

Problema cea mai dificila cu care se confrunta cei care se incumeta sa construiasca pe mare nu este tehnologia de constructie in sine, ci tehnologiile colaterale, aplicate la intretinerea lucrarilor. Un exemplu de esec rasunator a fost inventariat in Bangladesh, tara unde inundatiile catastrofale din 1970 au provocat moartea a peste 300.000 de persoane. Statul si-a rupt de la gura si a pornit vaste lucrari de amenajare, construind diguri imense si o sofisticata retea de canale care sa preia, in cazul unor noi inundatii, surplusul de apa. Lucrarea s-a dovedit a fi un succes, insa doar pe termen scurt, deoarece Bangladesh nu dispune de tehnologiile de intretinere pentru acest tip de constructii. In cativa ani, s-a ales praful de toate eforturile si de toti banii cheltuiti, iar la ora actuala tara este, din nou, la cheremul apelor. Treaba asta cu nasterea pamantului din ape a interesat, cu ceva vreme in urma, si regimurile comuniste. Astfel, nu mai era prea mult si Delta Dunarii ar fi devenit pamant arabil, cu implicatii devastatoare asupra acestui ecosistem unic. In China, lacul Dongting a fost incorsetat, cu elan si fara nici o noima, cu un sistem complex de baraje.

Lacul a refuzat sa se lase „legat“ si s-a revarsat, punand pe fuga 2,5 milioane de oameni, cati se mutasera pe pamantul cel nou. Agresata, natura se razvrateste. In Olanda, tara ce detine pionieratul ofensivei uscatului impotriva marii, au fost perfectionate tehnologii care nu numai ca nu aduc nici o atingere naturii, dar o si ajuta, prevenind fenomenele firesti de eroziune si de imbatranire. Din pacate, tehnologiile dezvoltate de olandezi nu-si vor gasi prea curand aplicarea la scara globala, ele presupunand cheltuieli importante, pe care nu toate statele si le pot permite. Nici impactul asupra mediului al desecarii cu orice pret si cu orice mijloace nu este (inca) o preocupare principala pentru toata lumea. Ca intotdeauna, insa, cei ce vor lucra in acord cu natura vor castiga, iar ceilalti vor pierde. Din pacate, pierderea lor va fi decontata de intreaga umanitate.

Foto: Hans Kuipers, Atos Origin, Advin, The Netherlands, Reuters, Guliver, Photoland, Hepta, Mediafax