Adio, Terra

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

2030-2050
De ce am parasi Terra?
Odata cu dezvoltarea agriculturii, proces care a inceput in urma cu 8.000 de ani, populatia a inceput sa creasca dramatic, in conditiile in care resursele Terrei au inceput sa scada constant. Astazi, pe Pamant, suntem in jur de 6 miliarde de persoane si am atins deja limitele globale ale resurselor esentiale civilizatiei noastre – petrol, carbune, apa potabila. Probabil, am putea invata sa traim in echilibru cu mijloacele de care dispunem in prezent. Dar asta ar insemna atat stoparea globala a cresterii populatiei (si revenirea in cateva decenii la un numar radical redus de oameni) prin programe politice si sociale care nu s-ar putea impune decat dictatorial, cat si inghetarea dezvoltarii si expansiunii tehnologice si economice. In acelasi timp, trebuie avut in vedere faptul ca Pamantul nu a fost intotdeauna caminul bogat pe care inca il avem astazi. Lovit de asteroizi apocaliptici, supus la cel putin cinci mari glaciatiuni, devastat de vulcani, cutremure si furtuni napraznice, el are o istorie care nu reprezinta tocmai o poveste romantica. Este mai mult decat posibil ca, dincolo de toate porcariile pe care le-am facut noi aici, planeta insasi sa ne rezerve niste surprize neplacute de proportii.  Intr-un fel sau altul, vom ajunge in situatia in care vom fi lipsiti de resurse. Ce e de facut? Primul si cel mai la indemana loc in care am putea cauta cele necesare vietii ar fi asteroi­zii. Acesti asteroizi sunt, in fapt, „diamante“ zburatoare. Unii asteroizi au munti de fier natural si metale pretioase (aur sau platina), altii detin cantitati uriase de apa. Or, apa este o resursa esentiala dezvoltarii vietii – o bei, poti extrage oxigen din ea, o poti transforma in combustibil. Mai multe proiecte de minerit spatial sunt deja in curs de lansare. Construind si uzine spatiale de prelucrare a materialelor culese din asteroizi, am limita drastic ecoepuizarea planetei-mama si am oferi o baza solida pentru nasterea Imperiului Galactic.

Planetele Unite
Intreprinzatorii economici cu viziune, care vor investi din timp in afaceri spatiale, vor cuceri sistemul solar. Guvernele terestre se vor prabusi.  Istoria omenirii arata ca absolut toate coloniile s-au desprins, mai devreme sau mai tarziu, de „parintii“ lor si si-au urmat propriul drum. Este de presupus ca asta va fi si soarta coloniilor spatiale. In schimbul unor taxe, guvernele terestre vor incuraja antreprenorii sa colonizeze sistemul solar. Diverse bunuri si tehnologii inalte de pe Pamant vor fi cumparate cu materii prime de pe colonii.  Marte va fi prima destinatie, datorita faptu­lui ca atat Planeta Rosie, cat si centura de asteroizi din proximitatea ei sunt bogate in elementul-cheie al colonizarii: apa. Marte si asteroizii lui detin aproape 1/5 din cantita­tea de apa existenta azi pe Terra. Calatoriile Marte-Terra, care se vor realiza in 5-6 zile, plus comunicatiile rapide, vor face ca, initial, sistemele politice terestre sa fie exportate in spatiu. Insa, in urmatoarele decenii, daca totul va merge OK, antrepre­norii spatiali se vor aventura tot mai departe.  Urmatoarea tinta vor fi Troienii dintre Marte si Jupiter (mai aproape de acesta din urma), un grup compact de asteroizi care, de asemenea, sunt foarte generosi in apa si alte resurse pretioase. Numai ca acest grup se afla la o distanta de cinci ori mai mare de Soare in comparatie cu Terra. De acolo, planeta-mama va parea indepartata si neimportanta. Numai 170 de ani au trecut in America de la stabilirea aici a primei colonii engleze si pana la declansarea Razboiului de Independenta. Daca in anul 2050 se va infiinta prima exploatare miniera spatiala, pe cale de consecinta, aproximativ in 2220 colonistii spatiali isi vor cuceri si ei independenta. Apoi, Planetele Unite se vor aventura din ce in ce mai departe in spatiu, spre lunile de gheata, spre comete, spre centura Kuiper – toate acestea continand apa si materiale necesare vietii. Numai ca, de acolo, si Soarele va arata ca o stea printre multe altele.