Prima pagină Stiinta

Adio, Terra

Marc Ulieriu 11.09.2007 | ● Vizualizări: 862
Adio, Terra     Terra, viitor + zoom
Galerie foto (1)

Atat in eventualitatea ca va avea loc o catastrofa globala, cat si in aceea ca vom trai in pace si bunastare pana la adanci batraneti, omenirea nu va ramane pentru totdeauna pe batranul Pamant.

Avem o multime de motive sa parasim planeta-mama: schimbarile climatice, secarea resurselor necesare vietii, ritmul galopant al cresterii populatiei la nivel mondial. Incet, dar sigur, devenim constienti si din ce in ce mai ingrijorati de limitele planetei pe care am aparut si evoluat.  Insa Terra este doar o singura lume intr-un univers nemarginit. Astazi, stim cu certitudine ca exista apa pe Marte, ca asteroizii care traverseaza sistemul nostru solar sunt bogati in minerale si ca o multime de sateliti sunt inveliti in gheata. Tot de curand, am inceput sa detectam planete care orbiteaza in jurul altor stele si unde exista conditii pentru prosperarea vietii similare celor de pe Pamant. Foarte probabil, dincolo de explorarea spatiala ca atare, primii pasi pe care ii vom face in afara sistemului nostru solar vor urmari sa identifice resurse extraterestre capabile sa sustina civilizatia umana de pe planeta-mama. Dar, odata ce vom incepe aceste expeditii de mare anvergura, este greu de crezut ca ne vom opri. Imperiul Galactic este unul dintre cele mai dragi vise ale literaturii si cinematografiei SF, incepand cu saga Fundatia a lui Isaac Asimov, din anii ’50 ai secolului trecut, si continuand cu serialul Star Trek sau cu filmele din ciclul Star Wars. Presupunand ca am inventa tehnologia necesara pentru ca navele noastre spatiale sa calatoreasca la viteza luminii, ne-ar lua decenii pana sa ajungem la cele mai apropiate sisteme solare si secole pentru a atinge centrul Caii Lactee. Ce efecte va avea asupra noastra o migrare spatiala de o asemenea amploare? Daca parasim Pamantul, vom cuceri oare Galaxia, sau Galaxia ne va cuceri pe noi?

Marea Migrare
Care sunt conditiile necesare pentru ca exodul spatial  sa aiba loc si in cat timp vom lua in stapanire Galaxia?
Primul val de colonisti care ar folosi tehnologii de propulsie cu viteza luminii ar ajunge la Alfa Centauri, sistemul solar cel mai apropiat de Soarele nostru, in 4 ani, iar in centrul Caii Lactee, in 28.000 de ani. Insa acesta este cazul ideal. Pentru a ne continua proiectia, hai sa formulam niste ipoteze mai realiste. Sa presupunem ca evolutia lui Homo sapiens sapiens isi va pastra actualul ritm, foarte lent, si prin urmare oamenii vor ramane in continuare – mai mult sau mai putin – fiinte umane. De asemenea, tinand cont de ultimele teorii general acceptate din fizica, e de presupus ca nu vom fi in stare sa depasim viteza luminii (1.079.252.848,8 km/h), dar, in timp, vom calatori cu o viteza foarte apropiata de aceasta. In sfarsit, asumandu-ne ultimele observatii astronomice, se poate presupune ca vom descoperi organis­me extraterestre simple, dar este putin probabil ca, in proximitatea sistemului nostru solar, sa intalnim civilizatii extraterestre inteligente. Cele mai plauzibile proiecte si designuri de nave spatiale din prezent anticipeaza ca, pana la sfarsitul acestui secol, vom fi in stare sa construim fregate galactice capabile sa zboare cu 10% din viteza luminii. Colonizarea va mai fi franata si de nasterea si consolidarea Imperiului: razboaie, crize de resurse, dezastre naturale si crash-uri ecologice. Tinand cont de asta, cel mai probabil, prima naveta spatiala va ajunge la Alfa Centauri in circa 100 de ani, construirea unui Imperiu Galactic va dura in jur de 10.000 de ani, iar cucerirea centrului Caii Lactee – 100.000 de ani.
 
2030-2050
De ce am parasi Terra?

Odata cu dezvoltarea agriculturii, proces care a inceput in urma cu 8.000 de ani, populatia a inceput sa creasca dramatic, in conditiile in care resursele Terrei au inceput sa scada constant. Astazi, pe Pamant, suntem in jur de 6 miliarde de persoane si am atins deja limitele globale ale resurselor esentiale civilizatiei noastre – petrol, carbune, apa potabila. Probabil, am putea invata sa traim in echilibru cu mijloacele de care dispunem in prezent. Dar asta ar insemna atat stoparea globala a cresterii populatiei (si revenirea in cateva decenii la un numar radical redus de oameni) prin programe politice si sociale care nu s-ar putea impune decat dictatorial, cat si inghetarea dezvoltarii si expansiunii tehnologice si economice. In acelasi timp, trebuie avut in vedere faptul ca Pamantul nu a fost intotdeauna caminul bogat pe care inca il avem astazi. Lovit de asteroizi apocaliptici, supus la cel putin cinci mari glaciatiuni, devastat de vulcani, cutremure si furtuni napraznice, el are o istorie care nu reprezinta tocmai o poveste romantica. Este mai mult decat posibil ca, dincolo de toate porcariile pe care le-am facut noi aici, planeta insasi sa ne rezerve niste surprize neplacute de proportii.  Intr-un fel sau altul, vom ajunge in situatia in care vom fi lipsiti de resurse. Ce e de facut? Primul si cel mai la indemana loc in care am putea cauta cele necesare vietii ar fi asteroi­zii. Acesti asteroizi sunt, in fapt, „diamante“ zburatoare. Unii asteroizi au munti de fier natural si metale pretioase (aur sau platina), altii detin cantitati uriase de apa. Or, apa este o resursa esentiala dezvoltarii vietii – o bei, poti extrage oxigen din ea, o poti transforma in combustibil. Mai multe proiecte de minerit spatial sunt deja in curs de lansare. Construind si uzine spatiale de prelucrare a materialelor culese din asteroizi, am limita drastic ecoepuizarea planetei-mama si am oferi o baza solida pentru nasterea Imperiului Galactic.

Planetele Unite
Intreprinzatorii economici cu viziune, care vor investi din timp in afaceri spatiale, vor cuceri sistemul solar. Guvernele terestre se vor prabusi.  Istoria omenirii arata ca absolut toate coloniile s-au desprins, mai devreme sau mai tarziu, de „parintii“ lor si si-au urmat propriul drum. Este de presupus ca asta va fi si soarta coloniilor spatiale. In schimbul unor taxe, guvernele terestre vor incuraja antreprenorii sa colonizeze sistemul solar. Diverse bunuri si tehnologii inalte de pe Pamant vor fi cumparate cu materii prime de pe colonii.  Marte va fi prima destinatie, datorita faptu­lui ca atat Planeta Rosie, cat si centura de asteroizi din proximitatea ei sunt bogate in elementul-cheie al colonizarii: apa. Marte si asteroizii lui detin aproape 1/5 din cantita­tea de apa existenta azi pe Terra. Calatoriile Marte-Terra, care se vor realiza in 5-6 zile, plus comunicatiile rapide, vor face ca, initial, sistemele politice terestre sa fie exportate in spatiu. Insa, in urmatoarele decenii, daca totul va merge OK, antrepre­norii spatiali se vor aventura tot mai departe.  Urmatoarea tinta vor fi Troienii dintre Marte si Jupiter (mai aproape de acesta din urma), un grup compact de asteroizi care, de asemenea, sunt foarte generosi in apa si alte resurse pretioase. Numai ca acest grup se afla la o distanta de cinci ori mai mare de Soare in comparatie cu Terra. De acolo, planeta-mama va parea indepartata si neimportanta. Numai 170 de ani au trecut in America de la stabilirea aici a primei colonii engleze si pana la declansarea Razboiului de Independenta. Daca in anul 2050 se va infiinta prima exploatare miniera spatiala, pe cale de consecinta, aproximativ in 2220 colonistii spatiali isi vor cuceri si ei independenta. Apoi, Planetele Unite se vor aventura din ce in ce mai departe in spatiu, spre lunile de gheata, spre comete, spre centura Kuiper – toate acestea continand apa si materiale necesare vietii. Numai ca, de acolo, si Soarele va arata ca o stea printre multe altele.
 
2300-2500
Zorii Revolutiei interstelare

De la programele cu durata limitata, la megaproiectele de o mie de ani.
In prezent, cele mai multe proiecte de mare anvergura pe care le dezvoltam se incadreaza confortabil in durata unei vieti de om: cateva decenii sau chiar mai putin. Programul Apollo, de exemplu, a acoperit aproximativ un deceniu intre initierea (realizata de presedintele american John F. Kennedy) si abandonarea sa, dupa sase aselenizari consecutive.  In general, orizonturile oamenilor politici sunt restrictionate de anii putini ai mandatelor si ciclurilor electorale. Oamenii de afaceri si orice investitor intr-un proiect comercial, chiar pe termen lung, se asteapta ca afacerea sa dea rezultate in timpul vietii lor. Un fapt normal, pana la urma. Deloc linistitoare sunt problemele grave care ar putea zori exodul spatial (secatuirea resurselor, cresterea aberanta a populatiei, incalzirea globala) – challenge-uri mondiale a caror rezolvare ar putea dura secole. Si nimeni nu se incumeta sa purceada coerent la rezolvarea lor.  Dar istoria ne arata ca exista programe politice si activitati umane inchegate care pot dura vreme de mai multe generatii: Imperiul Roman, Revolutia Industriala, Independenta Principatelor Romane si Unirea lor etc. Rezultatul final si exact al unor astfel de programe nu a fost anticipat si conturat cu precizie de catre cei care le-au initiat, dar acestia au avut de-a lungul timpului o viziune constanta asupra lucrurilor, au impartasit aceleasi valori si acelasi scop. De exemplu, legislatia privind drepturile de autor, patentele si protejarea investitiei private a incurajat enorm investitorii si antreprenorii din timpul Revolutiei Industriale, desi nici unul dintre legiuitorii secolului al XVIII-lea nu a prevazut rezultatele finale ale Revolutiei: automobilele sau Internetul.  De aceea, este foarte probabil ca un astfel de program de colonizare spatiala foarte amplu, cu „final neasteptat“ si care sa se desfasoare de-a lungul mai multor secole, sa fie initiat odata ce mijloacele tehnologice ne-o vor permite. Iar daca ultimele observatii astronomice se dovedesc adevarate si anumite exoplanete similare Terrei se afla la doar 20 de ani-lumina distanta de aceasta (adica 400 de ani de drum cu actualele navete spatiale), s-ar putea sa ne fie mult mai usor sa calatorim pana la lumi ca Gliese 581c (careia i-am dedicat un amplu articol in urma cu cateva luni), decat sa ne angajam intr-un costisitor si lung proces de terraformare a planetelor din sistemul nostru solar.  Odata ce colonizarea altor lumi va deveni posibila, numarul exploratorilor entuziasti va creste exponential. Iar motivatiile lor vor fi dintre cele mai diverse. Astazi, istoricii americani si cei europeni au cazut de acord ca grosul colonistilor care au migrat de pe Batranul Continent in America de Nord avea ratiuni ideologice, nu economice. Iar in viitor va fi nevoie doar de un numar mic de indivizi care sa plece dintr-un sistem solar aglomerat inspre unul virgin pentru ca expansiunea spatiala sa continue la nesfarsit intr-un univers nemarginit, la fel ca in saga „Dune“ de Frank Herbert.

Destinatie: Alfa Centauri
Tehnologiile care ne vor duce la stele 
PODURI DE HIBERNARE
Cand timpul in care se realizeaza o calatorie spatiala ar putea sa dureze cateva decenii, hibernarea ar fi o solutie practica pentru ca naveta spatiala sa fie condusa de unul si acelasi echipaj. Printre altii, ideea a fost luata in calcul de catre creatorii filmului Alien.
ECOSISTEM ARTIFICIAL Calatoriile care vor dura secole sau milenii vor fi mult prea lungi pentru ca podurile de hibernare sa constituie o solutie unica. In cazul in care ne-am propune sa calatorim in afara galaxiei noastre, am avea nevoie de un transspatial de tip Arca a lui Noe care sa benefi­cieze de un sistem bioecologic complet si ermetic inchis, in interiorul caruia generatii intregi de exploratori sa se nasca si sa moara.
 


TEHNOLOGII DE PROPULSIE
RAMJET Un manunchi de panouri magnetice prinse intr-o instalatie de mari dimensiuni ar putea transforma nonstop gazul interstelar in combus­tibil pentru navetele spatiale. Calatoria Terra – Alfa Centauri ar dura cateva decenii.
CORABII SOLARE Ar arata asemenea navetei contelui Dooku din Star Wars: Attack of the Clones: o panza biometalica atasata la naveta s-ar folosi de presiunea radiatiilor cosmice pentru a accelera. Calatoria ar dura cateva secole.
LASER Lasere de dimensiuni colo­sa­le fixate pe diverse planete sau pe baze spatiale ar putea „sufla“ in panza corabiilor spatiale, impingandu-le si astfel sporindu-le substantial viteza. Calatoria Terra – Alfa Centauri ar dura zeci de ani.
PULS NUCLEAR Este cea mai controversata varianta, dar, teoretic, ar fi si cea mai rapida in momentul de fata. Explozii pe baza de fuziune nucleara, desfasurate dupa un scut de mari dimensiuni, ar propulsa nava de pe Terra pana pe A.C. in numai cativa ani.
COMETE Pare cea mai improbabila tehnologie de propulsie, dar este luata in calcul foarte serios de catre oamenii de stiinta. Ar presupune existenta unei navete care sa faca autostopul in Galaxie si sa se agate cumva de come­tele ce strabat Calea Lactee.

UNDE LUAM PRIMA CINA IN?SPATIU? 
»Cea dintai destinatie interstelara pe care o vom vizita va fi cu siguranta Alfa Centauri. Este cel mai apropiat sistem solar de al nostru, iar cei doi sori centrali ai lui, Alfa A si Alfa B, par foarte asemanatori Soarelui nostru. Influenta reciproca pe care acestia o manifesta a facut ca in Alfa Centauri sa nu se dezvolte planete de dimensiuni mari si nici planete gazoase.  Cu toate acestea, sistemul este foarte bogat in asteroizi arhiplini de resurse; minerii spatiali vor saliva! Exploatarea acestor resurse va insemna dezvoltarea unor afaceri uriase, care vor aduce bogatii si prosperitate, galvanizand civilizatia noastra la fel de tare ca descoperirea Americii. Dar Alfa Centauri reprezinta doar inceputul.

2600
Imperiul Galactic

A long time ago,  in a Galaxy far, far away...
Daca acum te afli pe o planeta din Alfa Centauri, daca este noapte si privesti pe cer, o sa observi o constelatie care, poate, iti e familiara. Acea forma de W este cu siguranta Casiopeea, una dintre cele mai usor de recunoscut constelatii din Univers. Dar la stanga Casiopeei mai exista o stea, nu exceptional de luminoasa, care strica pattern-ul, transformandu-l intr-un zig-zag necizelat. Acea stea minuscula, care de pe domeniul tau din Alfa Centauri iti pare ca se afla la mama dracului, este Soarele Pamantului. Cum s-ar putea sustine un imperiu stelar care sa cuprinda Pamantul si o planeta de pe Alfa Centauri? Sau, cu alte cuvinte, tinand cont de faptul ca mai toate imperiile de pe Terra au aparut in urma unor confruntari militare sangeroase, ar fi un razboi interstelar un concept fezabil?  Dupa cum am vazut, Galaxia e plina de resurse pentru oricine se incumeta sa le culeaga; prin urmare, in principiu, nu ar exista cauze economice pentru izbucnirea unui astfel de conflict. Dar oamenii au mai plecat la razboi pentru cu totul alte motive si in trecut. Cruciadele lansate de regatele medievale europene impotriva celor musulmane au avut, in primul rand, scopuri religioase si ideologice, nu economice. Distantele imense din Galaxie ar limita probabil declansarea unor razboaie stelare devastatoare. Insa fregate de lupta ar putea cara in poduri de hibernare soldati gata sa atace in orice moment. Tot datorita distantelor, ar fi foarte putin probabil ca Imperiul Galactic sa se nasca si, apoi, sa se sustina altcumva decat prin forta si ideologie. Daca un imperiu ia nastere violent si dictatorial, nu este insa neaparat necesar ca intreaga sa existenta sa fie marcata de aceste coordonate.
 
3000-5000
Politicile si religiile exoplanetare

Vor rezista institutiile umane probei spatiului si timpului?  In ce va crede o omenire aflata in continua expansiune?
Pe masura ce colonizarea spatiala va lua amploare si daca acceptam ideea ca un Imperiu Galactic unic are mici sanse sa reziste vreme indelungata, putem presupune ca in Galaxie vor aparea o multime de formatiuni politice de tip regat, imperiu sau republica stelara care vor ingloba un singur sistem solar (sau cel mult doua invecinate). Astfel de formatiuni vor intra cu siguranta in conflict, dar cel mai probabil acesta va avea loc in special la granite. In jurul anului 3300, estimam ca omenirea va fi raspandita intr-un areal ce se va intinde pana la 200 de ani-lumina distanta de Terra. Cu o nava propulsata atunci foarte aproape de viteza luminii, ar fi nevoie de vreo 2.000 de ani doar pentru a strabate dintr-o parte in alta uriasul teritoriu in care vom trai. Privind in urma, acum 2.000 de ani era vremea Caesarilor romani. Nici o institutie politica nu a supravietuit de atunci si pana astazi, nici o limba de atunci nu se mai vorbeste astazi, nici un popor care traia atunci nu mai exista astazi.  Dar nu s-a pierdut absolut totul. Imperiul care a raspandit crestinismul in lume a disparut de atata amar de vreme, nationalitatea si rasa credinciosilor crestini s-au schimbat, dar crestinismul, ca atare, a supravietuit. De aceea, putem lansa ipoteza ca descendentii nostri stelari vor fi uniti de radacini mitice. Probabil, vor construi nave spatiale asa cum astazi construim biserici si catedrale – depozite de credinta ce navigheaza spre viitor.  Anticipand mai departe, in cazul in care colonizarea galactica va avea un prim scop elementar, atunci acela va fi expansiunea continua a omenirii spre toate sistemele solare prielnice vietii. Imaginati-va o noua religie care se va forma pe acest background, cand exodul deja va fi inceput. Probabil ca imaginea pe care o avem acum asupra zeilor nostri patriarhali se va schimba dramatic si, incetul cu incetul, ii vom uita. Dar daca vom incepe sa ii veneram nu pe stramosii si pe zeii pe care acestia i-au creat, ci pe descendentii nostri si pe zeii care vor deveni ei cand vor stapani Galaxia? Indiferent daca se va intampla asta sau nu, datorita exodului, continuei miscari si numeroaselor incercari prin care vom trece, religiile spatialilor vor fi centrate exclusiv pe viitor.

500.000
Galaxia Unu

Dragi tovarasi galactici si pretini spatiali, Calea Lactee nu este a mea,  ci a stramosilor stramosilor nostri!
Pana vom ajunge noi sa stapanim intreaga galaxie, nenumarate imperii si religii se vor fi format si prabusit si pana si cea mai mareata realizare dintr-un timp sau altul va parea evanescenta ca o picatura de roua. 500.000 de ani este, de fapt, o perioada dubla fata de cea pe care o are specia umana. Ne e foarte greu sa spunem ca peste atatea si atatea veacuri nu vom mai fi tocmai oameni. Cu toate acestea, in mod remarcabil, unele indicii oferite de fosile de demult demonstreaza ca in istoria noastra tehnologica a mai existat continuitate pe o perioada de timp de asemenea foarte mare.  Hominidul cunoscut drept Homo erectus, traitor intre acum 1,8 milioane de ani si acum 500 de mii de ani, a fost prima creatura care a inceput sa foloseasca unelte sofisticate, prima care s-a adaptat la savana, prima care a parasit Africa, a folosit focul si a vanat sistematic. Unealta sa favorita era un soi de toporisca primitiva. Astfel de unelte au fost descoperite de-a lungul timpului in toate spatiile in care a trait Homo erectus: in America, in Europa si in Africa. Acest fapt este uluitor. Homo erectus nu si-a constientizat scopurile, nu a fost religios si cu siguranta habar nu avea sa vorbeasca. Cu toate acestea, independent unii de ceilalti, indivizii Homo erectus care au trait vreme de milenii separat, in colturi diferite ale lumii, au inventat, in diverse perioade, aceeasi toporisca.  Prin urmare, putem trage concluzia ca si fara o inteligenta la nivelul celui umane, intr-o maree uriasa de timp exista o consistenta, un mers al lucrurilor, un driver biologic care ne impinge de la spate. La scara evolutiva este o aiureala sa vorbesti despre scop. Evadarea lui Homo erectus din Africa nu a fost o migrare in sens uman si nici macar in sensul migrarii pasarilor. Pur si simplu erau niste animale care descopereau noi spatii disponibile, unde puteau sa convietuiasca mai usor. Elefantii si leii au „migrat“ dimpreuna cu H. erectus. Poate ca exodul spatial nu este altceva decat urmatoarea mutare pe scara evolutiei, inscrisa de milenii in codul nostru genetic...
 
FACTS


VIITORUL NOSTRU DE AUR Criza mondiala: izbucnesc razboaie economice, informatice si militare pe gestionarea a din ce in ce mai putine resurse. Incepe planul de minerit spatial menit a salva Pamantul. Prima exploatare miniera amplasata pe un asteroid incepe sa trimita resurse spre Terra. Economia pamantenilor devine dependenta in totalitate de resursele provenite din spatiu. Se infiinteaza primele colonii de pe centura Kuiper – de unde oamenii isi pornesc cu incredere exodul in afara sistemului lor solar. Incepe procesul de terraformare a planetei Marte. Are loc Noul Razboi Troian: minerii si colonistii de pe Jupiter isi castiga in cele din urma independenta. Lansarea primei misiuni spatiale cu echipaj uman care are drept scop colonizarea unei planete din alt sistem solar. Misiunea ajunge cu succes pe Alfa Centauri si colonizeaza rapid noul sistem. In urma razboiului interstelar dintre pamanteni si colonistii din Alfa Centauri, se pun bazele primului Imperiu Galactic. Un lider mesianic cu figura charismatica, supranumit Primul Copil, intemeiaza o noua religie, care se concentreaza exclusiv pe viitor. Prima misiune spatiala cu echipaj uman ajunge pe o exoplaneta (corp ceresc care reproduce cu fidelitate conditiile de pe Terra), Gliese 581c, aflata la 20 de ani-lumina de Pamant.

Schisme religioase. Diversele grupari coboratoare din Primul Copil se lupta intre ele. Se va demonstra empiric daca omul este sau nu singura fiinta inteligenta din Calea Lactee. Terraformarea planetei Marte este abandonata, intrucat se dovedeste a fi un dezastru economic si financiar. Dezintegrarea Imperiului Galactic intr-o multime de formatiuni politice imprastiate prin Galaxie. Intre regatele, imperiile, republicile si confederatiile stelare care se nasc in urma prabusirii imperiului izbucnesc conflicte in zonele de granita. Ultima incercare de a uni intreaga omenire sub acelasi sistem politic este un esec, datorat spatiului urias pe care il ocupa oamenii. Pe multe lumi care au fost deja colonizate de cateva secole, izbucnesc crize reli­gioase, adevarate jihaduri impotriva tehnologiei si  inteligentei artificiale. Este descoperita prima gaura de vierme. Toate navele spatiale care o folosesc nu se mai intorc insa niciodata inapoi. Pe batrana Terra are loc urmatoarea era glaciara. Pamantul este aproape abandonat, iar centrul spiritual si cultural al omenirii se muta pe Alfa Centauri. Toate stelele care astazi sunt vizibile cu ochiul liber de pe Terra au fost vizitate „in persoana“ de transspatiale. Pe Pamant se termina  glaciatiunea.  Este redescoperita agricultura. Explozia unei supernove in proximitatea unui sistem solar locuit de oameni provoaca o noua prabusire a civilizatiei. Al treilea val de colonizare spatiala impinge omenirea la sute de ani-lumina  de Terra.  Oamenii au ui­tat de exis­ten­ta Paman­tu­lui sau il privesc ca pe un mit. Sa­van­tii cred ca oame­nii au evoluat independent in diferite locuri din Galaxie. Primul val de colonisti umani ajunge pe bratul Sagittarius al Caii Lactee. Prima colonie umana de pe muchia Galaxiei. De aici se vor pregati misiunile spatiale catre alte galaxii. Este cucerit bratul intern al Caii Lactee, Three Kiloparsec. Descendenti indepartati ai oamenilor ajung in centrul Galaxiei.

Ilustratie: Paul Wootton
 
Tag-uri: Terra | viitor

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI