Adio, Terra

2300-2500
Zorii Revolutiei interstelare
De la programele cu durata limitata, la megaproiectele de o mie de ani.
In prezent, cele mai multe proiecte de mare anvergura pe care le dezvoltam se incadreaza confortabil in durata unei vieti de om: cateva decenii sau chiar mai putin. Programul Apollo, de exemplu, a acoperit aproximativ un deceniu intre initierea (realizata de presedintele american John F. Kennedy) si abandonarea sa, dupa sase aselenizari consecutive.  In general, orizonturile oamenilor politici sunt restrictionate de anii putini ai mandatelor si ciclurilor electorale. Oamenii de afaceri si orice investitor intr-un proiect comercial, chiar pe termen lung, se asteapta ca afacerea sa dea rezultate in timpul vietii lor. Un fapt normal, pana la urma. Deloc linistitoare sunt problemele grave care ar putea zori exodul spatial (secatuirea resurselor, cresterea aberanta a populatiei, incalzirea globala) – challenge-uri mondiale a caror rezolvare ar putea dura secole. Si nimeni nu se incumeta sa purceada coerent la rezolvarea lor.  Dar istoria ne arata ca exista programe politice si activitati umane inchegate care pot dura vreme de mai multe generatii: Imperiul Roman, Revolutia Industriala, Independenta Principatelor Romane si Unirea lor etc. Rezultatul final si exact al unor astfel de programe nu a fost anticipat si conturat cu precizie de catre cei care le-au initiat, dar acestia au avut de-a lungul timpului o viziune constanta asupra lucrurilor, au impartasit aceleasi valori si acelasi scop. De exemplu, legislatia privind drepturile de autor, patentele si protejarea investitiei private a incurajat enorm investitorii si antreprenorii din timpul Revolutiei Industriale, desi nici unul dintre legiuitorii secolului al XVIII-lea nu a prevazut rezultatele finale ale Revolutiei: automobilele sau Internetul.  De aceea, este foarte probabil ca un astfel de program de colonizare spatiala foarte amplu, cu „final neasteptat“ si care sa se desfasoare de-a lungul mai multor secole, sa fie initiat odata ce mijloacele tehnologice ne-o vor permite. Iar daca ultimele observatii astronomice se dovedesc adevarate si anumite exoplanete similare Terrei se afla la doar 20 de ani-lumina distanta de aceasta (adica 400 de ani de drum cu actualele navete spatiale), s-ar putea sa ne fie mult mai usor sa calatorim pana la lumi ca Gliese 581c (careia i-am dedicat un amplu articol in urma cu cateva luni), decat sa ne angajam intr-un costisitor si lung proces de terraformare a planetelor din sistemul nostru solar.  Odata ce colonizarea altor lumi va deveni posibila, numarul exploratorilor entuziasti va creste exponential. Iar motivatiile lor vor fi dintre cele mai diverse. Astazi, istoricii americani si cei europeni au cazut de acord ca grosul colonistilor care au migrat de pe Batranul Continent in America de Nord avea ratiuni ideologice, nu economice. Iar in viitor va fi nevoie doar de un numar mic de indivizi care sa plece dintr-un sistem solar aglomerat inspre unul virgin pentru ca expansiunea spatiala sa continue la nesfarsit intr-un univers nemarginit, la fel ca in saga „Dune“ de Frank Herbert.

Destinatie: Alfa Centauri
Tehnologiile care ne vor duce la stele 
PODURI DE HIBERNARE Cand timpul in care se realizeaza o calatorie spatiala ar putea sa dureze cateva decenii, hibernarea ar fi o solutie practica pentru ca naveta spatiala sa fie condusa de unul si acelasi echipaj. Printre altii, ideea a fost luata in calcul de catre creatorii filmului Alien.
ECOSISTEM ARTIFICIAL Calatoriile care vor dura secole sau milenii vor fi mult prea lungi pentru ca podurile de hibernare sa constituie o solutie unica. In cazul in care ne-am propune sa calatorim in afara galaxiei noastre, am avea nevoie de un transspatial de tip Arca a lui Noe care sa benefi­cieze de un sistem bioecologic complet si ermetic inchis, in interiorul caruia generatii intregi de exploratori sa se nasca si sa moara.

• Au fost găsite „concentranții semnificative” de microplastice în testiculele umane
• Robotul moale care imită picioarele păianjenilor