Realitatea ar putea fi, de fapt, o halucinaţie. Cum explică ipoteza un profesor de neuroştiinţă cognitivă

„De unde ştim că suntem în lumea reală? De fapt, s-ar putea să nu fim. Tot ce percepem, tot ce experimentăm, este un rezultat al creierului, care interpretează informaţia senzorială, furnizată într-o anumită modalitate.

Sunt Anil Seth. Sunt profesor de neuroştiinţă la Universitatea din Sussex, în Marea Britanie. Acum puteţi spune că toate experienţele noastre sunt halucinaţii. De câte ori suntem de acord asupra lucrurilor, asta formează realitatea. Creierul se bazează pe aşteptările anterioare, despre ceea ce este acolo, pentru a interpreta informaţia senzorială vastă, zgomotoasă şi neclară, de care se „loveşte” încontinuu.

• De ce ni se pare că luna decembrie „vine mai devreme” în fiecare an?
• Ce este ADHD și ce înseamnă cu adevărat

Percepţia, în loc să fie o reflecţie a ceea ce este în lume, reprezintă un proces de interpretare. Este simplu să presupunem că vedem cu ochii. De fapt, vedem cu creierul. Ochii noştri sunt necesari, dar descoperim că percepţia este mai degrabă un produs al modului în care creierul nostru interpretează toate aceste informaţii. Ochii sunt o fereastră către realitatea obiectivă externă. Şi când echilibrul oscilează între cum interpretează creierul informaţia senzorială şi ce înseamnă ea de fapt, oamenii încep să vadă lucrurile pe care alţii nu le văd, au halucinaţii”, explică Anil Seth, citat de Business Insider.

Citeşte continuarea pe Gândul.