Celulele stem ombilicale pot fi folosite pentru a ajuta la recuperarea inimii după un infarct miocardic

Un studiu desfăşurat pe animale a dezvăluit că celulele stem din placentă pot fi folosite pentru a repara daunele pe care inima le suferă ca urmare a unui atac de cord, notează Medicalxpress.

Despre celule stem ombilicale s-a crezut că pot genera placenta în perioada embrionară timpurie, dar niciodată nu s-a încercat examinarea capacităţii acestora de a regenera alte organe. „Aceste descoperiri ar putea reprezenta începutul terapiilor regnerative şi pentru alte organe, nu doar inima”, a declarat dr. Hina Chaudhry, directorul Departamentului de Medicină Cardiacă Regenerativă al Icahn School of Medicine at Mount Sinai, din New York.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Echipa de cercetători a descoperit că atunci când injectează o doză de celule stem omblicale unei femele de şoarece de laborator însărcinată, aceasta îşi poate reveni de pe urma unor probleme care pot conduce spre insuficenţă cardiacă. Aceştia au dovedit că că celule stem ombilicale au migrat către inimă, unde s-au programat pentru deveni parte a muşchiului cardiac.

În cadrul aceluiaşi studiu, cercetătorii au descoperit încă două propietăţi ale celulelor stem ombilicale. Astfel, acestea au proteinele care le permit să se adapteze structurii celulare de care sunt lipite şi, de asemenea, o serie de proteine care permit acestui tip de celule stem să „călătorească” până la zona afectată. Acest lucru nu este întâlnit în cazul altor celulele, precum celulele stem embrionare.

„Aceste rezultate sunt foarte surprinzătoare pentru noi, deoarece niciun alt tip de celule cercetate în studiile clinice pe oameni legate de afecţiunile cardiace nu a reuşit să se transforme în ţesut cardiac, dar acestea au reuşit şi au ştiut exact unde să se ducă atunci când le-am introdus în sistemul circulator”, explică dr. Sangeetha Vadakke-Madathil, autor principal al studiului.

Citeşte şi: