O sondă spațială „a atins”, în premieră, Soarele. Este o performanță „cu adevărat remarcabilă”

Într-o premieră istorică incredibilă, o navă spațială creată de om a pătruns în atmosfera lui superioară și am putea spune că „a atins” Soarele.

Pe 28 aprilie 2021, Parker Solar Probe de la NASA a zburat de fapt în și prin coroana solară, atmosfera superioară a Soarelui, relatează Science Alert.

Nu numai că a supraviețuit pentru a spune povestea (dovedind eficacitatea scutului termic de înaltă tehnologie de la Parker), ci a efectuat măsurători in situ, oferindu-ne o mulțime de date nemaivăzute până acum despre inima sistemului nostru solar.

Sonda care a atins Soarele a făcut un lucru remarcabil

„Atingerea Soarelui de către Parker Solar Probe este un moment monumental pentru știința solară și o performanță cu adevărat remarcabilă”, a declarat astrofizicianul Thomas Zurbuchen, administrator asociat al Science Mission Directorate de la NASA.

„Nu numai că această piatră de hotar ne oferă o perspectivă mai profundă asupra evoluției Soarelui nostru și a impactului acestuia asupra sistemului nostru solar, dar tot ceea ce învățăm despre propria noastră stea ne învață și mai multe despre stelele din restul Universului”, a declarat Zurbuchen.

Parker Solar Probe a fost lansat în 2018, cu obiectivul principal de a sonda coroana solară. În misiunea sa planificată de șapte ani, ar trebui să facă un total de 26 de acțiuni apropiate (sau periheliuri) de Soare, folosind un total de șapte manevre de asistență gravitațională de la Venus pentru a-l apropia din ce în ce mai mult.

Periheliul din aprilie a fost al optulea și primul care a atins Soarele

În cele aproape cinci ore în interiorul atmosferei solare, Parker a măsurat fluctuațiile câmpului magnetic al Soarelui și a prelevat particule. Anterior, estimările noastre cu privire la aceste proprietăți se bazau pe informații externe.

„Zburând atât de aproape de Soare, Parker Solar Probe simte acum condiții în stratul dominat magnetic al atmosferei solare, coroana, pe care nu le-am mai putut înregistra niciodată până acum”, a declarat astrofizicianul Nour Raouafi, de la Johns Hopkins Applied Physics Laboratory.

„Vedem dovezi ale aflării în coroană în datele câmpului magnetic, a vântului solar și vizual în imagini. Putem vedea de fapt nava spațială zburând prin structuri coronare care pot fi observate în timpul unei eclipse totale de soare”, a adăugat Raouafi.

Soarele nu are o suprafață solidă. În schimb, granița sa este definită de ceea ce numim suprafața critică Alfvén, unde gravitația și câmpurile magnetice ale Soarelui sunt prea slabe pentru a mai ține plasma solară.

Cunoscând Soarele, putem afla mai multe lucruri și despre celelalte stele

Deasupra acestui punct, vântul solar iese din Soare atât de puternic încât valurile se desprind de stea și se răspândesc în Sistemul Solar. Ceea ce numim „suprafața” Soarelui, compusă din plasmă de celule de convecție agitate și cunoscută sub numele de fotosferă, este mult mai jos.

Unul dintre scopurile lui Parker a fost să afle mai multe despre suprafața critică Alfvén; și anume unde se află și cum este topografia ei, din moment ce noi nu știam niciunul dintre aceste lucruri.

Estimările au pus suprafața critică Alfvén la undeva între 10 și 20 de raze solare față de centrul Soarelui. Parker a intrat în coroană la 19,7 raze solare, coborând până la 18,4 raze solare în timpul plimbării sale prin coroană.

Interesant este că sonda părea să întâlnească condițiile magnetice ale coroanei sporadic, sugerând că suprafața critică Alfvén este încrețită.

Sonda care „a atins” Soarele a investigat și un fenomen ciudat al stelei

La adâncimi mai mici, Parker a întâlnit o structură magnetică cunoscută sub numele de pseudostreamer, pe care o putem vedea curgând din Soare în timpul eclipselor solare. Datele lui Parker sugerează că aceste structuri sunt responsabile pentru deformarea suprafeței critice Alfvén, deși în prezent nu se știe de ce.

În interiorul pseudostreamerului, condițiile erau mai liniștite decât în atmosfera solară din jur. Particulele nu mai zguduiau nava spațială atât de haotic, iar câmpul magnetic era mai ordonat.

Parker a investigat, de asemenea, un fenomen cunoscut sub numele de inversări solare. Acestea sunt „îndoituri” în formă de Z în câmpul magnetic al vântului solar și nu se știe în prezent unde sau cum se formează.

Cunoaștem aceste inversări încă din anii 1990, dar abia când Parker le-a investigat în 2019 am aflat că sunt destul de comune. Apoi, la al șaselea zbor, datele sondei ne-au arătat că inversările pornesc din petele solare.

Acum, Parker le-a detectat în interiorul atmosferei solare, sugerând că cel puțin unele dintre inversări vin din coroana inferioară.

„Observăm Soarele și coroana lui de zeci de ani”

„Structura regiunilor cu inversări se potrivește cu o mică structură de pâlnie magnetică la baza coroanei”, a declarat astronomul Stuart Bale, de la University of California din Berkeley, autor principal al unei lucrări despre fenomen.

„Ne așteptam la asta după unele teorii, iar acest lucru indică o sursă pentru însuși vântul solar”, a adăugat cercetătorul.

Încă nu știm cum s-au format aceste structuri ciudate, dar cu alte zeci de periheliuri în față, mergând până la 9,86 de raze solare de centrul Soarelui, probabil că vom primi niște răspunsuri fascinante.

„Observăm Soarele și coroana lui de zeci de ani și știm că există o fizică interesantă care se desfășoară acolo pentru a încălzi și accelera plasma vântului solar. Cu toate acestea, nu putem spune cu exactitate care este acea fizică”, a spus Raouafi.

„Cu Parker Solar Probe care zboară acum în coroana dominată magnetic, vom obține informațiile mult așteptate despre funcționarea interioară a acestei regiuni misterioase”, a adăugat Raouafi.

Cercetarea a fost publicată în Physical Review Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

HORUS, noul algoritm care poate dezvălui ce se ascunde în cele mai întunecate cratere ale Lunii

Informații importante despre orbita periculosului asteroid Bennu, oferite de OSIRIS-REx

Misterul din jurul întunecării stelei Betelgeuse a fost rezolvat

De cât timp am avea nevoie pentru a opri un asteroid care se îndreaptă spre Pământ?