Afecțiunea neurologică care îi face pe oameni să spună glume nepotrivite

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Se întâmplă uneori să auzi de o afecțiune neurologică și să crezi imediat că o ai, chiar dacă nu este așa.

Witzelsucht se încadrează perfect în această categorie, fiind o afecțiune neurologică ce te face să spui glume nepotrivite, să faci jocuri de cuvinte sau să spui povești fără sens.

Pacienții cu Witzelsucht tind să facă glume în mod compulsiv, uneori fără să-și dea seama că ceea ce au spus este nepotrivit sau chiar amuzant. Într-un alt aspect bizar al tulburării, pacienții pot avea uneori dificultăți în a identifica sarcasmul, scrie IFL Science.

O afecțiune neurologică care te face dependent de glume

Termenul vine din limba germană și înseamnă glumă (Witz) și dependență (Sucht). A fost folosit pentru prima dată pentru a descrie patru pacienți consultați de neurologul Hermann Oppenheim în anii 1880.

Toți pacienții aveau tumori la lobul frontal drept și „o dependență de glume triviale, excesive și adesea sarcastice”.

Cum se comportă un om care are această tulburare?

Afecțiunea este rară, dar există rapoarte de caz care documentează existența ei. Un bărbat de 54 de ani a început să manifeste o serie de comportamente neobișnuite, făcând glume nepotrivite, comentarii copilărești și râzând de propriile glume. Tulburarea i-a făcut probleme atunci când a întrebat „cine a ales locul ăsta” în timpul unui eveniment de muncă, ceea ce i-a adus concedierea.

După trei ani de familiaritate excesivă inadecvată și scăderea igienei personale, bărbatul a fost evaluat pentru modificările comportamentale.

„La examinare, pacientul izbucnea frecvent în râs la propriile comentarii, opinii sau glume, multe dintre ele având un conținut sexual sau politic”, a scris echipa de psihiatri care l-a analizat, în The Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences. Acest comportament a continuat cât timp bărbatul s-a aflat în grija lor.

„Într-o vizită la clinică a început să danseze; într-o alta, a discutat public despre situația sa sexuală; iar la a treia vizită a apucat cravata examinatorului și pe a unui medic aflat în trecere și a început să le compare. Pe parcursul acestor comportamente pacientul izbucnea rapid în râs”, se arată în document.

La fel ca majoritatea celorlalți pacienți cu Witzelsucht, bărbatul avea probleme cu lobul frontal drept, care pare a fi vital pentru umor și controlul inhibitor. În cazul lui, demența frontotemporală a cauzat leziuni în această parte a creierului.

Încă un exemplu al unei persoane cu Witzelsucht

Witzelsucht are uneori un element sexual sau hipersexualitate și alte forme de dezinhibare. După o hemoragie, un bărbat de 59 de ani, descris de aceeași echipă, a început să îmbrățișeze pentru un timp mai îndelungat decât era adecvat, precum și să recicleze și să fure în mod compulsiv. Pacientul se simțea în general fericit, dar glumele lui constante o enervau pe soția acestuia.

„O trezea în miezul nopții izbucnind în râs, doar ca să-i spună ce glume noi inventase”, scriu medicii.

Așa că a început să-și noteze glumele, iar până în momentul în care a fost văzut de o echipă de psihiatri avea pregătite 50 de pagini cu glume.

„M-am dus la Departamentul de Autovehicule să-mi iau permisul de conducere. Am dat un examen oftalmologic și iată ce mi-au spus: ABCDEFG, HIJKMNLOP, QRS, TUV, WXY și Z; acum că știu abecedarul, pot avea permisul, vă rog?” a fost o glumă pe care bărbatul a trimis-o la BBC atunci când au scris despre cazul lui.

O alta a fost: „cum vindeci foamea? Îndepărtându-te de masă”.

Deși nu sunt tocmai amuzante, aceste glume l-au făcut să râdă isteric. Potrivit BBC, restul au fost prea nepotrivite pentru a fi publicate.

Este această afecțiune neurologică o superputere?

Deși abilitatea de a scrie foarte multe glume poate părea o superputere, aceasta are un preț care depășește celelalte consecințe incomode din punct de vedere social.

„Paradoxul dat de această afecțiune neurologică și de morie este că acești pacienți sunt de fapt insensibili la umorul care nu este generat de ei înșiși”, au scris doctorii.

„Chiar și atunci când ei recunosc și înțeleg o glumă, nu răspund eficient cu un sentiment de veselie sau cu râs. Cu alte cuvinte, ei nu simt că poanta este conectată la fel de umoristic cu povestea, însă formele simple de umor care nu necesită integrarea unei poante (precum alunecatul pe o coajă de banană sau jocurile de cuvinte) pot fi totuși percepute drept amuzante”, au continuat aceștia.

Vă recomandăm să citiți și:

Editarea codului genetic uman ar putea preveni atacurile de cord

Schimbările din creierul astronauților persistă luni întregi după întoarcerea pe Pământ

Diagnosticarea medicală la domiciliu ar putea fi făcută cu un cip alimentat de smartphone

Celulele cerebrale care mor în cadrul bolii Parkinson au fost identificate