Ce este variola maimuței și ce șanse există pentru o nouă pandemie? Tot ce trebuie să știm

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Variola maimuței este un patogen din familia Orthopoxvirus, transmis prin lichide corporale contaminate sau contact fizic apropiat cu persoane sau animale infectate.

După aproximativ o săptămână sau două de la infectare, virusul provoacă febră, dureri de cap, dureri musculare, epuizare și inflamarea ganglionilor limfatici. Câteva zile mai târziu poate apărea o erupție cutanată, de obicei în zone feței, care poate duce la dezvoltarea unor pustule care formează o crustă înainte să se vindece în următoarele săptămâni.

Deși este în multe moduri similară variolei, variola maimuței este, din fericire, considerată o boală auto-limitantă, astfel că este mult mai puțin severă.

Chiar și așa, variola maimuței este o boală gravă care prezintă riscul de complicații, de la septicemie și encefalită și până la orbire sau infecții ale ochilor. Fără tratament medical sau vaccinare, aproape 1 din 10 oameni infectați cu variola maimuței prezintă un risc de complicații fatale, în special în rândul copiilor.

De unde provine denumirea de variola maimuței?

Spre deosebire de ororile variolei, care la apogeul său ucidea aproape 1 din 3 oameni infectați, variola maimuței nu pare atât de gravă. Însă, în urma pandemiei de COVID-19, putem spune că este mai bine să fim precauți decât să avem regrete mai târziu atunci când vine vorba de virusuri potențial mortale.

Denumirea de variola maimuței datează din 1958, în urma unei epidemii a virusului în rândul maimuțelor de laborator de la o instituție de cercetare din Copenhaga, Danemarca. Totuși, să nu ne lăsăm păcăliți! Deși maimuțele pot contracta și transmite virusul, variola maimuței este de cele mai multe ori transmisă prin alte surse populare de carne, precum pârșii (Gliridae) sau veverițele africane.

Primul caz uman de variola maimuței a fost identificat abia în 1970, atunci când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și-a concentrat eforturile pe eradicarea variolei din Republică Democratică Congo. Astăzi, mare parte din infecții se produc în națiunea africană, deși focare au fost raportate în mai multe țări vecine.

Nu este prima oară când variola maimuței este descoperită în afara populațiilor africane

Deși focarele de variola maimuței din 2022 au ajuns pe prima pagină a publicațiilor de presă din toată lumea, aceasta nu este prima oară când virusul a fost descoperit în afara populațiilor africane.

În 2003, 71 de cazuri de variola maimuței au fost raportate în șase state americane, 35 fiind confirmate prin teste de laborator. Toate cazurile confirmate au fost asociate cu câini de preerie infectați, cumpărați de la un distribuitor de animale din Illinois, care la rândul său fusese infectat de alte rozătoare importate din Ghana.

Trei cazuri de variola maimuței au fost raportate în Regatul Unit în 2018. În mod surprinzător, unul dintre cazuri nu prezenta o legătură directă cu celelalte două. Toți cei trei pacienți fuseseră recent în Nigeria, acolo unde circulă variola maimuței.

La prima vedere, focarele de variola maimuței din 2022 ar putea părea să aibă potențialul unei pandemii. Numeroase cazuri suspecte și confirmate din toată lumea, inclusiv SUA, Regatul Unit, Spania, Portugalia, Italia și Australia, sugerează o transmitere neștiută și răspândită.

Ce șanse există pentru o nouă pandemie?

Majoritatea infecțiilor par să fie rezultatul unui contact fizic intim (în special în rândul bărbaților), care au fost diagnosticați după ce s-au prezentat la clinici medicale. La momentul redactării acestui articol, nu a fost raportat niciun deces.

Fără să avem deocamdată vreo indicație că virusul ar fi suferit o mutație, relaxarea restricțiilor anti-COVID-19 ar putea fi cauza pentru creșterea bruscă a cazurilor de variola maimuței.

În afara de măsurile de igienă pe care ar trebui să le respectăm cu toții, reprezentanții OMS nu au transmis că ar fi nevoie de restricționarea călătoriilor sau inițierea unui program de vaccinare, potrivit Science Alert.

Variola maimuței nu se răspândește prin aer

În trecut, focarele s-au limitat la câțiva oameni infectați, fără a fi vorba de un nivel ridicat de transmitere de la om la om. Astfel, răspândirea a fost restricționată.

Spre deosebire de SARS-CoV-2, variola maimuței nu se poate răspândi prin aer.

Totuși, ceea ce dovedesc noile cazuri de variola maimuței este ușurința cu care virusurile se pot deplasa odată cu relaxarea măsurilor de igienă și intensificarea călătoriilor. De la rujeolă și gripă, lumea se va confrunta cel mai probabil cu mai mulți patogeni pe măsură ce societatea se redeschide.

Vă mai recomandăm să citiți și:

28 de virusuri antice necunoscute științei, găsite într-un ghețar tibetan

Epidemia de variola maimuţei, „cea mai mare din istorie” în Europa

Vaccinare împotriva variolei în Marea Britanie, după cazurile de variola maimuţei

Un virus experimental împotriva cancerului a fost injectat într-un pacient pentru prima dată