Cratere rare, eliptice, dezvăluie noi indicii despre misterioșii sateliți Tethys și Dione ai lui Saturn

Craterele rare și eliptice observate pe doi dintre sateliții lui Saturn dezvăluie noi indicii despre vârsta și formarea sateliților, arată un nou studiu.

Utilizând date din misiunea Cassini a NASA, cercetătorii de la Southwest Research Institute (SwRI) au măsurat craterele eliptice de pe lunile Tethys și Dione ale lui Saturn. În timp ce craterele circulare sunt destul de comune și se formează în diferite condiții de impact, craterele eliptice sunt mai rare și se crede că se formează în urma unor impacturi lente și superficiale, potrivit unui comunicat al SwRI.

„Munca noastră are ca scop să răspundă la întrebarea mai largă privind vârsta acestor luni”, a declarat în comunicat Sierra Ferguson, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la SwRI. „Pentru a ajunge la această întrebare, colegii mei și cu mine am cartografiat craterele eliptice de pe suprafața acestor luni pentru a determina dimensiunea, direcția și locația lor pe Lună.”

Forma și orientarea acestor cratere eliptice indică traiectoriile obiectelor care ar fi putut să lovească Tethys și Dione.

Noi indicii despre vârsta și formarea sateliților

Pe Dione, a patra lună ca mărime a lui Saturn, cercetătorii au observat un model printre craterele eliptice situate de-a lungul ecuatorului lunii. Aceste cratere păreau să fie orientate în direcția est-vest, în timp ce craterele mai apropiate de polii lunii prezentau orientări mai aleatorii, potrivit comunicatului.

Cercetătorii au identificat cratere eliptice est-vest similare la ecuatorul lui Tethys, a cincea cea mai mare lună a lui Saturn, împreună cu populații distincte de cratere la latitudini înalte, asemănătoare cu cele de pe Triton, luna lui Neptun, despre care se crede că sunt cauzate de obiecte atrase de gravitația masivă a gigantului de gheață. Prin urmare, este posibil ca obiecte similare să fi cauzat craterele de la mare latitudine observate pe Tethys, au declarat cercetătorii.

„Inițial, am interpretat acest model ca fiind reprezentativ pentru două populații distincte de impactoare care au creat aceste cratere”, a declarat Ferguson, potrivit Space.

Craterele ecuatoriale s-ar fi putut forma fie din discuri independente de resturi care orbitau în jurul fiecărei luni, fie dintr-un singur disc de resturi care a afectat ambele luni, au sugerat cercetătorii.

„Primul pas către o nouă perspectivă asupra istoriei craterizării acestor sateliți”

Echipa plănuiește să compare descoperirile lor de pe Saturn cu cele de pe alte planete, cum ar fi Uranus, pentru a confirma modul în care s-au format craterele.

„Folosind Triton ca ghid, Tethys ar putea avea în mod rezonabil o vechime de miliarde de ani”, a declarat Ferguson în comunicat. „Această estimare a vârstei depinde de cât de mult material a fost disponibil pentru a lovi suprafața și când a fost disponibil”.

Echipa are nevoie de mai multe date pentru a confirma descoperirile, dar noile cercetări pot oferi o perspectivă asupra condițiilor de formare a acestor luni.

„A fost acesta un sistem complet haotic, cu materiale care au lovit acești sateliți în toate direcțiile, sau a existat un sistem ordonat?” a declarat Ferguson. „Acesta este primul pas către o nouă perspectivă asupra istoriei craterizării acestor sateliți, precum și asupra originii și evoluției lor”.

Descoperirile lor au fost publicate în Earth and Planetary Science Letters.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Gigantica lună a lui Saturn uimește din nou. Care este asemănarea dintre Titan și Pământ?

Cometele se estompează rapid dincolo de Saturn. Care este cauza?

Inelele lui Saturn încep să dispară. Cât de recente sunt acestea de fapt?

În urmă cu 367 de ani a fost descoperită Titan, cea mai mare lună a lui Saturn