Asteroidul Ryugu ascunde dovezi neașteptate ale unui ocean în miniatură

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Astronomii au descoperit că în primele zile ale formării Sistemului Solar, asteroidul Ryugu – ținta în formă de diamant a misiunii Hayabusa2 a Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială (JAXA) – avea un mic ocean în interiorul său.

Înainte de a deveni asteroidul de astăzi, analiza izotopică de înaltă precizie arată că a făcut parte dintr-un asteroid părinte mai mare și mai vechi, înainte de a fi distrus în urma unei coliziuni.

Dar și mai surprinzător este faptul că, în acest mic ocean, unii silicați uscați din asteroidul mamă original au reușit să supraviețuiască nealterați.

O nouă lucrare a uneia dintre echipele Hayabusa, publicată în Nature Astronomy, analizează compoziția părintelui Ryugu și a asteroizilor din Sistemul Solar timpuriu.

În decembrie 2020, Hayabusa2 a returnat puțin peste cinci grame din asteroidul Ryugu după o misiune de șase ani.

Ce au descoperit astronomii în acest ocean?

Deoarece eșantioanele reprezintă un număr relativ limitat de granule minuscule, fiecare dintre ele a fost etichetat cu propriul nume și număr. În acest caz, analiza echipei s-a bazat doar pe una dintre aceste particule, C0009.

Astfel, cosmochimistul de izotopi Ming-Chang Liu de la UCLA explică faptul că C0009 a fost deosebit de interesant deoarece „s-a distins prin faptul că avea o cantitate mică de silicați anhidri” – adică, conține minerale îmbogățite cu oxigen neafectate de apă în mijlocul unui eșantion puternic alterat de H2O, a explicat el pentru Inverse.

Compoziția lui Ryugu a fost modificată în mod semnificativ de apa lichidă din interiorul său.

În ciuda faptului că s-a format în adâncurile reci ale Sistemului Solar extern, apa și gheața de dioxid de carbon s-au acumulat împreună în protolitul care a format părintele lui Ryugu, împreună cu izotopi radioactivi de scurtă durată.

Compoziția asteroidului Ryugu, modificată de apa lichidă din interiorul său

Pe măsură ce aceste roci radioactive încălzeau gheața din jurul lor, „ar fi început să plutească în interiorul corpului părinte” – și, în timp, să transforme silicații și piroxina care au alcătuit predecesorul lui Ryugu în filosilicați care conțin apă, scrie Inverse.

Astfel, silicații anhidri rămași oferă echipei un indiciu despre cum ar fi putut arăta alte materiale din Sistemul Solar timpuriu înainte de a se prăbuși în micul ocean al lui Ryugu. Iar materialele arată ca primele materiale formate în fotosfera Soarelui.

Izotopii de oxigen din proba echipei arată că asteroidul conține olivină amoeboidă și chrondrules bogate în magneziu care au fost încorporate direct din nebuloasa solară.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Impactul DART cu asteroidul Dimorphos, surprins de un mic satelit italian. Ce s-a văzut?

Un asteroid cât un zgârie-nori de 50 de etaje a trecut pe lângă Pământ

Telescopul James Webb a urmărit, în premieră, un asteroid. Ce provocări înfruntă observatorul?

Misterele asteroidului Bennu. Cum au dispărut craterele de impact de pe suprafața sa?