Astronomii au găsit explicația pentru accelerarea ciudată a misteriosului vizitator interstelar ‘Oumuamua

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Obiectul interstelar ‘Oumuamua, aflat în prezent în lunga sa călătorie de întoarcere în afara Sistemului Solar, are o explicație cât se poate de naturală, în ciuda ciudățeniilor sale.

Accelerația ciudată a lui ‘Oumuamua, confirmă noile cercetări, poate fi atribuită în totalitate eliberării de hidrogen molecular gazos.

Potrivit astrochimistului Jennifer Bergner de la Universitatea din California, Berkeley și astrofizicianului Darryl Seligman de la Universitatea Cornell, aceasta este o dovadă în plus că bucățica de rocă în formă de trabuc a pornit ca „sămânță” de planetă înainte de a fi trimisă să rătăcească prin galaxie fără a fi legată de o stea.

Este o soluție elegantă, una care, scriu cercetătorii, „poate explica multe dintre proprietățile ciudate ale lui ‘Oumuamua fără a face un reglaj fin” – sau a recurge la afirmații extraordinare despre natura obiectului.

Oumuamua a apărut pentru prima dată pe orizonturile noastre în octombrie 2017, la doar o lună după ce a făcut cea mai apropiată trecere de Soare, făcând o buclă și ieșind cu viteză din Sistemul Solar în călătoria sa continuă prin cosmos.

O explicație complet naturală pentru ‘Oumuamua

Nu văzusem atunci – și nu am mai văzut de atunci – nimic asemănător în sistemul nostru natal, iar pentru astronomi este încă interesant.

În primul rând, forma sa. ‘Oumuamua este lung și subțire ca un trabuc, măsurând până la 400 de metri în lungime. Nicio altă cometă sau asteroid din Sistemul Solar nu are această formă. De asemenea, se cam învârte în timp ce merge, ca o sticlă pe o parte. Și, deși obiectul pare să nu conțină gheață și nu emite gaze pe care să le putem detecta, așa cum ar face o cometă, traiectoria sa nu poate fi explicată doar prin gravitație, așa cum ar face-o traiectoria unui asteroid.

Gazele degajate de comete pe măsură ce gheața lor se sublimează oferă cometelor o sursă suplimentară de accelerație, în concordanță cu ceea ce au observat astronomii în cazul lui ‘Oumuamua. Acest lucru sugerează că este cumva similar atât cu o cometă, cât și cu un asteroid, scrie ScienceAlert.

În anii care au trecut de la vizita sa, oamenii de știință au stabilit că este probabil un ciob desprins dintr-un planetesimal, o planetă tânără aflată încă în curs de formare, care s-a ciocnit cu un alt obiect. Astfel de coliziuni nu sunt neobișnuite într-un sistem planetar în formare; se crede că Pământul nostru a fost izbit de un alt obiect de mărimea unei planete, rupând o bucată care a format Luna. În cazul lui ‘Oumuamua, ciobul de planetesimal a fost ejectat în întregime din sistemul său.

Un obiect unic în Sistemul Solar

În 2020, Seligman a fost co-autor al unei lucrări care propunea că accelerația lui ‘Oumuamua ar putea fi atribuită sublimării hidrogenului molecular (H2).

Hidrogenul molecular este foarte greu de detectat în spațiu, deoarece nu emite și nici nu reflectă lumina; dacă ‘Oumuamua ar fi gazeificat hidrogen molecular, nu am fi putut să îl vedem așa cum vedem de obicei trasoarele activității cometare.

Pe de altă parte, s-a sugerat că nu este probabil ca ‘Oumuamua să fie un iceberg de hidrogen molecular, așa cum au propus cercetătorii în 2020, așa că Bergner și Seligman au revenit la modelare pentru a determina modul în care obiectul ar putea conține (și sublima) hidrogen molecular. Ei au descoperit că explicația este plauzibilă prin iradierea unui corp bogat în gheață de apă.

Pe măsură ce radiația ionizantă lovește obiectul, procesele radiolitice ar diviza moleculele de apă pentru a produce hidrogen molecular.

‘Oumuamua se află acum la o distanță destul de mare și se deplasează rapid

„În acest model”, scriu ei în lucrarea lor, „‘Oumuamua a început ca un planetezimal de gheață care a fost iradiat la temperaturi scăzute de razele cosmice în timpul călătoriei sale interstelare și a cunoscut o încălzire în timpul trecerii sale prin Sistemul Solar”.

O serie de dovezi experimentale existente arată că prelucrarea gheții de apă (H2O) poate separa H2 în mod constant și eficient. Cea mai mare parte a H2 va rămâne prinsă în matricea apei până când va fi încălzită la o serie de temperaturi; pe măsură ce apa este încălzită și recoaptă, hidrogenul molecular scapă.

Sublimarea propriu-zisă a gheții de apă, notează cercetătorii, ar produce doar până la 50% din accelerația observată. Hidrogenul molecular, însă, o explică destul de clar.

‘Oumuamua se află acum la o distanță destul de mare și se deplasează rapid; nu există nicio posibilitate reală de a o observa mai îndeaproape acum decât observațiile pe care le-am avut deja. Așadar, dacă echipa are dreptate cu privire la hidrogenul molecular va rămâne o întrebare deschisă.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cometa 2I/Borisov face ca Oumuamua să pară şi mai bizar, conform astronomilor

Oamenii de știință propun o misiune care să ajungă din urmă obiectul interstelar ‘Oumuamua

Originile misteriosului vizitator interstelar ‘Oumuamua ar fi fost, în sfârșit, explicate

Cercetătorii au concluzionat că Oumuamua nu este o navă extraterestră