A fost identificată o nouă formă de depresie. Câți oameni ar putea fi afectați?

Oamenii de știință de la Universitatea Stanford din SUA au identificat un nou subtip de depresie ce ar putea afecta până la un sfert din totalul pacienților cu tulburare depresivă majoră (MDD).

Descoperirile ajută la explicarea motivelor pentru care cele mai populare tratamente medicamentoase pentru depresie nu sunt întotdeauna eficiente.

• De ce resentimentele nu trec ușor: povara emoțiilor blocate în minte și în corp
• Scrisul fără mâini devine realitate: cum ajung gândurile pe ecran

Noul subtip este unic față de alte subtipuri propuse, deoarece este marcat de deficite cognitive în ceea ce privește atenția, memoria și autocontrolul. Aceste simptome nu sunt adesea ameliorate de antidepresivele care vizează serotonina, cum ar fi Lexapro (escitalopram) sau Zoloft (sertralină).

Cercetătorii se referă la noul tip de depresie ca fiind „subtipul cognitiv”.

Noul tip de depresie ar putea afecta până la un sfert dintre pacienți

În cadrul unui studiu clinic la care au participat peste 700 de adulți, cercetătorii de la Stanford – împreună cu un coleg de la Universitatea din Sydney, Australia – au descoperit că 27% dintre pacienții cu tulburare depresivă majoră au avut performanțe mai slabe la sarcinile cognitive. De asemenea, aceștia au avut un răspuns mai slab la tratamentele medicamentoase standard.

Dacă acest procent se aplică la populația SUA, atunci aproximativ 5,7 milioane de pacienți ar putea avea această versiune de depresie.

Având în vedere dimensiunea acestei cohorte potențiale, cercetătorul în științe comportamentale Laura Hack și colegii săi susțin că este nevoie urgentă de tratamente mai bine direcționate pentru depresie.

„Pentru o minoritate substanțială de pacienți deprimați, este necesar să îmbunătățim cogniția pentru o mai bună stare de spirit și funcție generală a depresiei”, scriu ei, potrivit ScienceAlert.

Simptomele nu sunt adesea ameliorate cu antidepresive

Potrivit autorilor, acesta este primul „biotip cognitiv al depresiei care poate fi acționat clinic”, iar descoperirile lor sugerează că o pierdere a capacității cerebrale nu este întotdeauna o consecință a depresiei. Aceasta ar putea fi, de asemenea, un factor determinant al acesteia.

Înainte de studiu, participanții au fost chestionați și evaluați clinic cu privire la starea lor de depresie. De asemenea, au fost supuși unor teste de memorie verbală, memorie de lucru, viteză de decizie și atenție susținută.

La opt săptămâni după ce au început tratamentul cu un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI) – cum ar fi Lexapro, Zoloft sau Effexor (venlafaxină-XR) – au fost efectuate din nou aceleași sondaje și evaluări. Dintre toți cei 712 participanți cu tulburare depresivă majoră care au finalizat studiul clinic, doar 96 au fost supuși unor teste suplimentare de imagistică a creierului. În timpul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională, acești pacienți au efectuat o sarcină cognitivă menită să măsoare atenția și impulsivitatea.

Studiul a fost publicat în JAMA Network Open.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Consumul frecvent de alimente prăjite, asociat cu anxietate și depresie

Bătrânii cu depresie îmbătrânesc mai rapid

Un studiu dovedește că exercițiile fizice ar trebui să fie tratamentul principal în tratarea depresiei

Prima dovadă directă a legăturii dintre serotonina scăzută și depresie