Telescopul Webb a surprins „scurgerea” supersonică a unei stele tinere

Telescopul Spațial James Webb al NASA, cu o rezoluție înaltă și în infraroșu apropiat, a surprins obiectul Herbig-Haro 211, ce dezvăluie detalii rafinate ale scurgerii unei tinere stele, un analog infantil al Soarelui nostru.

Obiectele Herbig-Haro se formează atunci când vânturile stelare sau jeturile de gaz aruncate de stelele nou-născute formează unde de șoc care se ciocnesc cu gazul și praful din apropiere la viteze mari.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

Obiectele Herbig-Haro (HH) sunt regiuni luminoase care înconjoară stelele nou-născute, formate atunci când vânturile stelare sau jeturile de gaz aruncate din aceste stele nou-născute formează unde de șoc care se ciocnesc cu gazul și praful din apropiere la viteze mari.

Această imagine a obiectului HH 211 realizată de Telescopul Spațial James Webb al NASA dezvăluie un flux de la o protostea de clasa 0, un analog infantil al Soarelui nostru, atunci când acesta nu avea mai mult de câteva zeci de mii de ani și o masă de numai 8% din cea actuală (în cele din urmă va deveni o stea ca Soarele).

Unde de șoc se ciocnesc cu gazul și praful din apropiere la viteze mari

Imagistica în infraroșu este foarte utilă pentru studierea stelelor nou-născute și a fluxurilor lor, deoarece astfel de stele sunt invariabil încă încorporate în gazul din norul molecular în care s-au format.

Emisia în infraroșu a fluxurilor de ieșire ale stelei penetrează gazul și praful care o acoperă, ceea ce face ca un obiect Herbig-Haro precum HH 211 să fie ideal pentru observarea cu instrumentele sensibile în infraroșu ale lui Webb. Moleculele excitate de condițiile turbulente, inclusiv hidrogenul molecular, monoxidul de carbon și monoxidul de siliciu, emit lumină în infraroșu pe care Webb o poate colecta pentru a cartografia structura fluxurilor.

Imaginea prezintă o serie de șocuri spre sud-est și nord-vest, precum și jetul bipolar îngust care le alimentează. Webb dezvăluie această scenă cu detalii fără precedent – o rezoluție spațială de aproximativ 5 până la 10 ori mai mare decât orice altă imagine anterioară a HH 211.

Un analog infantil al Soarelui nostru

Se observă cum jetul interior „se mișcă” cu simetrie în oglindă de o parte și de alta a protostelei centrale. Acest lucru este în concordanță cu observațiile la scări mai mici și sugerează că protosteaua ar putea fi, de fapt, o stea binară nerezolvată, scrie NASA.

Observațiile anterioare ale HH 211 cu telescoape terestre au dezvăluit șocuri gigantice în arc și structuri asemănătoare unor cavități în hidrogenul șocat și, respectiv, în monoxidul de carbon, precum și un jet bipolar noduros și unduitor în monoxid de siliciu. Cercetătorii au folosit noile observații ale lui Webb pentru a determina că fluxul de ieșire al obiectului este relativ lent în comparație cu protostele mai evoluate cu tipuri similare de fluxuri.

Echipa a măsurat vitezele celor mai interne structuri de flux de ieșire ca fiind de aproximativ 80-100 kilometri pe secundă. Cu toate acestea, diferența de viteză dintre aceste secțiuni ale fluxului de ieșire și materialul conducător cu care se ciocnesc – unda de șoc – este mult mai mică. Cercetătorii au concluzionat că fluxurile de ieșire de la cele mai tinere stele, cum ar fi cel din centrul HH 211, sunt alcătuite în cea mai mare parte din molecule, deoarece vitezele relativ mici ale undei de șoc nu sunt suficient de energice pentru a descompune moleculele în atomi și ioni mai simpli.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Webb a măsurat expansiunea Universului, iar veștile nu sunt bune!

Telescopul Spațial James Webb a surprins imagini hipnotizante cu galaxia Volburei

Nebuloasa Inelul, fotografiată în detalii fără precedent cu Telescopul Spațial James Webb

Telescopul James Webb a surprins imagini uimitoare cu Nebuloasa Inelului