Marea Erupție din anii 1840, revizitată de Observatorul Chandra cu raze X

Un nou film realizat din peste două decenii de date de la Observatorul Chandra cu raze X al NASA arată un faimos sistem stelar care se schimbă în timp. Eta Carinae conține două stele masive (una are de aproximativ 90 de ori masa Soarelui, iar cealaltă ar avea de aproximativ 30 de ori masa Soarelui). Cum arată povestea Marii Erupții?

La mijlocul secolului al XIX-lea, observatorii cerului au văzut cum Eta Carinae a experimentat o explozie uriașă care a fost numită „Marea Erupție”. În timpul acestui eveniment, Eta Carinae a ejectat între 10 și 45 de ori masa Soarelui.

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Acest material a devenit o pereche densă de nori sferici de gaz, numită acum nebuloasa Homunculus, pe părțile opuse ale celor două stele.

Povestea Marii Erupții a lui Eta Carinae

Homunculus poate fi văzută în mod clar într-o imagine compozită a datelor Chandra cu lumină optică de la Telescopul Spațial Hubble (albastru, violet și alb).

Povestea Marii Erupții conține cadre ale Eta Carinae luate de către Observatorul Chandra în 1999, 2003, 2009, 2014 și 2020. Astronomii au folosit observațiile Chandra împreună cu datele de la XMM-Newton de la ESA pentru a urmări cum erupția stelară de acum aproximativ 180 de ani continuă să se extindă în spațiu cu viteze de până la 7,2 milioane de kilometri pe oră.

Sursa: YouTube

Cele două stele masive produc sursa de raze X albastră, de energie relativ mare din centrul inelului. Acestea sunt prea apropiate una de celălaltă pentru a putea fi văzute individual, explică NASA.

Un inel strălucitor de raze X (portocaliu) în jurul nebuloasei Homunculus a fost descoperit cu aproximativ 50 de ani în urmă și studiat în lucrările anterioare. Noul film cu date Chandra, plus o imagine profundă, generată prin împreunarea datelor, dezvăluie indicii importante despre istoria volatilă a lui Eta Carinae. Aceasta include extinderea rapidă a inelului și un înveliș slab de raze X, necunoscut anterior, în afara acestuia.

Acest înveliș slab de raze X este evidențiat într-un grafic suplimentar care arată imaginea profundă.

Un înveliș de raze X

Deoarece învelișul exterior de raze X recent descoperit are o formă și o orientare similare cu nebuloasa Homunculus, cercetătorii au concluzionat că ambele structuri au o origine comună. Ideea este că materialul a fost îndepărtat de Eta Carinae cu mult înainte de Marea Erupție din 1843, cândva între 1200 și 1800, pe baza mișcării aglomerărilor de gaz văzute anterior în datele Telescopului Spațial Hubble.

Mai târziu, acest material mai lent a fost luminat în raze X când unda rapidă de explozie de la Marea Erupție a rupt spațiul, ciocnind și încălzind materialul la milioane de grade pentru a crea inelul strălucitor de raze X. Valul de explozie a călătorit acum dincolo de inelul luminos.

O lucrare care descrie aceste rezultate a apărut în The Astrophysical Journal.

Vă recomandăm să citiți și:

Atacuri cibernetice misterioase la unele dintre cele mai importante telescoape din lume

Vârtej întunecat de pe Neptun, văzut pentru prima dată de pe Terra

Eșecul misiunii Luna-25, un pas înapoi pentru ambițiile spațiale ale Rusiei

NASA a trimis un avion direct în furtuni pentru a studia razele gamma de mare energie