Iată cum o cercetare NASA a dus la revoluționarea pastei de dinți

Ce legătură poate exista între cipurile de computer și dinții curați? Ar putea părea că niciuna, dar aceasta este traiectoria neașteptată a unei descoperiri declanșate de cercetările timpurii ale NASA. Cu decenii în urmă, un cercetător NASA, Bernard Rubin, a făcut o descoperire ce a dus la revoluționarea pastei de dinți.

În timpul experimentelor lui Rubin cu semiconductoare, acesta a descoperit o metodă de creștere a cristalelor cu paralele remarcabile cu modul în care se formează dinții. Astăzi, aceste cunoștințe au dus la revoluționarea pastei de dinți, creând o nouă clasă de pastă de dinți care repară smalțul cu un mineral natural.

• Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință au declanșat mini-cutremure în laborator
• Ar putea ficatul să dețină cheia unor tratamente mai bune pentru cancer?

În anii 1960, cercetătorul NASA Bernard Rubin căuta să perfecționeze cristalele pentru electronice. Fascinat de asemănarea dintre creșterea cristalelor pe bază de gel și modul în care se reconstruiesc oasele, Rubin și-a imaginat o modalitate de a vindeca dinții. Pierderea osoasă din timpul zborului spațial era o preocupare semnificativă pentru sănătatea astronauților, dar ar putea un proces similar să restaureze smalțul dentar deteriorat?

Revoluționarea pastei de dinți a pornit chiar de la NASA

Metoda patentată a lui Rubin implica transformarea unui mineral precursor în hidroxidapatită, care le conferă dinților rezistență direct pe suprafețele dentare deteriorate. Cu toate acestea, drumul de la concept la produs l-a făcut pe Rubin să înconjoare jumătate din pământ.

Această metodă nu era nouă, dar Rubin și colegii săi au realizat că avea o asemănare remarcabilă cu modul în care se formează oasele și dinții în corp. Într-un studiu din 1970 din revista Nature, ei au scris că sistemul lor de difuzie a gelului seamănă cu procesul de cristalizare a fosfatului de calciu în timpul formării oaselor. Fosfatul de calciu este principalul mineral din hidroxidapatită, care le conferă oaselor și dinților duritate și rezistență.

Această idee a fost un exemplu timpuriu de biomimetică, știința imitării naturii pentru a rezolva probleme biologice. Utilizând ingrediente naturale și procesul de formare a dinților, metoda lui Rubin oferea o modalitate de a restaura dinții fără a utiliza materiale artificiale.

Brevetul a fost acordat în 1972, dar până atunci, Centrul de Cercetare Electronică se închisese, iar Rubin se mutase la sediul central al NASA din Washington pentru a gestiona programele de teledetecție și achiziții de date, conform unui comunicat de presă.

Cum a apărut un nou tip de pastă de dinți?

În anii 1970, antreprenorul Shuji Sakuma din Tokyo căuta tehnologii promițătoare. Căutând prin brevetele NASA, munca lui Rubin i-a atras atenția. Un dentist pe care îl cunoștea Sakuma a văzut potențialul, iar în 1974, o delegație l-a vizitat pe Rubin în Statele Unite pentru a discuta știința. Au urmat ani de dezvoltare făcută de către cercetătorii dentari japonezi, relatează Interesting Engineering.

Realizând că un proces direct de conversie în gură era dificil de realizat, Sakuma a propus revoluționarea pastei de dinți prin infuzarea acesteia cu „blocul de construcție al dinților”, hidroxidapatita.

Sangi, compania lui Sakuma, a lansat prima pastă de dinți cu hidroxidapatită din lume în 1980. Reticența Japoniei față de fluorură a deschis ușa, iar în absența afirmațiilor medicale anti-carii, Sangi a comercializat cu succes produsul drept un produs cosmetic de albire a dinților. Campania a declanșat o frenezie de vânzări alimentată de obsesia națională pentru zâmbete strălucitoare.

Abia în 1993, guvernul japonez avea să recunoască hidroxidapatita drept agent anti-carii. Conform companiei, studiile din ultimii 40 de ani au arătat, de asemenea, că hidroxidapatita îmbunătățește albirea și strălucirea dinților prin restaurarea suprafeței smalțului, protejează împotriva aderării plăcii și împotriva eroziunii și previne hipersensibilitatea. S-a dovedit, de asemenea, că ajută la îndepărtarea bacteriilor orale și la eliminarea respirației neplăcute.

Revoluționarea pastei de dinți nu ar fi fost posibilă fără studiul lui Bernard Rubin

De-a lungul deceniilor, pasta de dinți cu hidroxidapatită a câștigat amploare în Asia și Europa. Studiile clinice au susținut afirmațiile produsului, de la reconstrucția smalțului și combaterea sensibilității până la promovarea igienei orale. Sangi a călătorit pe valul mărturiilor și operează astăzi la nivel global.

Până acum, sute de alte companii produc paste de dinți cu hidroxidapatită. Majoritatea au urmat exemplul lui Sangi, iar Sangi a urmat exemplul lui Rubin de la NASA.

„Sakuma nu ar fi putut concepe ideea fără viziunea revoluționară a lui Rubin. Credem că îi datorăm totul brevetului NASA”, se arată în istoricul companiei Hayman.

Vă recomandăm să citiți și:

Fericirea nu costă mult, arată un studiu pe popoare indigene și comunități locale

Care sunt stadiile de cancer?

Alcoolul băut înainte de culcare poate cauza reducerea somnului REM

Cercetătorii au identificat o nouă mutație care ar declanșa lupus