Fericirea nu costă mult, arată un studiu pe popoare indigene și comunități locale

Fericirea nu costă mult: multe popoare indigene și comunități locale din întreaga lume duc vieți foarte satisfăcătoare, în ciuda faptului că dispun de foarte puțini bani.

Concluzia că fericirea nu costă mult vine în urma unui studiu realizat de Institutul de Științe și Tehnologie Ambientală al Universitatii Autònoma de Barcelona (ICTA-UAB, din Spania), care arată că multe societăți cu venituri monetare foarte reduse au niveluri remarcabil de ridicate de satisfacție în viață, comparabile cu cele din țările bogate.

• Legătura genetică dintre anxietatea câinilor și a oamenilor
• Încă un pas spre un viitor sustenabil: cercetătorii lucrează la bateriile din coji de semințe de…

Adesea, creșterea economică este prescrisă ca o modalitate sigură de a crește bunăstarea oamenilor din țările cu venituri mici, iar sondajele globale din ultimele decenii au susținut această strategie, arătând că oamenii din țările cu venituri mari au tendința de a raporta niveluri mai ridicate de satisfacție în viață decât cei din țările cu venituri mici. Această corelație puternică ar putea sugera că doar în societățile bogate oamenii pot fi fericiți.

Fericirea nu costă mult pentru că nu se bazează doar pe bani

Cu toate acestea, un studiu recent realizat de ICTA-UAB în colaborare cu Universitatea McGill (Canada) sugerează că există motive întemeiate să se pună sub semnul întrebării dacă această legătură este universală. Deși cele mai multe sondaje globale, precum Raportul Mondial al Fericirii, adună mii de răspunsuri de la cetățenii societăților industrializate, acestea tind să ignore persoanele din societățile mici, în care schimbul de bani joacă un rol minim în viața de zi cu zi, iar mijloacele de existență depind direct de natură.

Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a constat într-un sondaj realizat pe 2.966 de persoane din comunități indigene și locale din 19 locuri distribuite global. Doar 64% dintre gospodăriile chestionate aveau un venit în bani.

Rezultatele arată că „în mod surprinzător, multe populații cu venituri monetare foarte reduse raportează niveluri medii de satisfacție în viață foarte ridicate, cu scoruri similare celor din țările bogate”, spune Eric Galbraith, cercetător la ICTA-UAB și la Universitatea McGill, și autor principal al studiului.

Scorul mediu de satisfacție în viață în societățile mici studiate a fost de 6,8 pe o scară de la 0 la 10. Chiar dacă nu toate societățile au raportat niveluri ridicate de satisfacție, măsurate și cu scoruri de 5,1, patru dintre locuri au raportat scoruri medii mai mari de 8, caracteristice țărilor bogate scandinave în alte sondaje, „și acest lucru în ciuda faptului că multe dintre aceste societăți au avut istorii de marginalizare și opresiune”.

Ce anume face ca un om să fie fericit?

Rezultatele sunt conforme cu ideea că societățile umane pot susține vieți foarte satisfăcătoare pentru membrii lor fără a necesita neapărat grade înalte de bogăție materială, așa cum este măsurată în termeni monetari, scrie Phys.org.

„Corelația puternică observată frecvent între venit și satisfacție în viață nu este universală și demonstrează că bogăți, cum este generată de economiile industrializate, nu este fundamental necesară pentru ca oamenii să ducă vieți fericite”, spune Victoria Reyes-Garcia, cercetătoare ICREA la ICTA-UAB și autoare a studiului.

Descoperirile sunt importante pentru sustenabilitate și fericirea umană, deoarece furnizează dovezi solide că creșterea economică intensivă în resurse nu este necesară pentru a atinge niveluri ridicate de bunăstare subiectivă.

Cercetătorii subliniază că, deși acum știu că oamenii din multe comunități indigene și locale raportează niveluri ridicate de satisfacție în viață, nu se știe de ce.

Lucrările anterioare ar sugera că sprijinul familial și social, relațiile, spiritualitatea și conexiunile cu natura se numără printre factorii importanți pe care se bazează această fericire, „dar este posibil ca factorii importanți să difere semnificativ între societăți sau, dimpotrivă, ca un mic subset de factori să domine peste tot. Aș spera că învățând mai multe despre ceea ce face viața satisfăcătoare în aceste comunități diverse, i-am putea ajuta pe mulți alții să ducă vieți mai satisfăcătoare, abordând în același timp criza de sustenabilitate”, concluzionează Galbraith.

Vă recomandăm să citiți și:

Amnezia după o leziune la cap ar putea fi cândva reversibilă, sugerează studiile

Beneficii neștiute: ce se întâmplă atunci când renunți la cofeină?

Cercetătorii au descoperit 5 variante biologice de Alzheimer

Un nou antidepresiv ar putea ajuta organismul să lupte împotriva cancerului