Cum au ajuns nanoplastice în inima unui embrion de găină?

Un studiu recent a găsit nanoplastice în inima unui embrion de găină, aducând noi perspective asupra riscurilor potențiale pentru sănătate prezentate de aceste particule mici de plastic.

Cercetarea, concentrată pe embrioni de pui, subliniază preocupările emergente legate de expunerea la nanoplastice.

• Efectul Dunning-Kruger: de ce oamenii incompetenți se cred excepționali
• Psihologia respectului. De la filosofia lui Kant la cercetările în neuroștiință: cum recunoașterea demnității celuilalt ne…

Biologul Meiru Wang, de la Universitatea Leiden (Țările de Jos) a condus un studiu ce a avut ca scop explorarea efectelor nanoplasticelor asupra embrionilor de găină. Echipa sa a injectat nanoparticule de polistiren pentru a monitoriza distribuția lor în interiorul embrionilor.

Cum au ajuns nanoplastice în inima unui embrion de găină?

„Am injectat nanoparticule de plastic intravenos în embrionul de pui. Este pentru prima dată când această abordare este utilizată pentru a studia biodistribuția nanoparticulelor de plastic în mai multe organe ale embrionului”, a explicat Wang.

Studiul oferă perspective asupra biodistribuției nanoplasticelor în embrioni după ce acestea intră în fluxul sanguin embrionar, scrie Interesting Engineering.

Aceste nanoparticule sunt foarte mici, atât de mici încât nu pot fi văzute cu un microscop obișnuit. De aceea, ele sunt marcate cu markeri fluorescenți sau europiu, permițând urmărirea și studiul ulterior al nanoparticulelor.

Cercetătorii au descoperit că nanoparticulele pot traversa pereții vaselor de sânge și se pot acumula în cantități mari în inimă și ficat. „Unele nanoplastice sunt excretate prin rinichi”, a spus Wang.

Conform studiului, nanoplasticele au fost găsite și într-un tip de țesut cardiac care nu are vase de sânge, cunoscut sub numele de pernuțe cardiace avasculare.

Wang a explicat că aceste nanoplastice în inima unui embrion de găină ar putea pătrunde acolo printr-o deschidere. „Acestea sunt deschideri mici în interiorul țesutului cardiac în dezvoltare care au un rol în formarea și remodelarea structurii inimii în timpul dezvoltării”, a adăugat ea.

De ce au fost folosite găini pentru acest studiu?

Conform studiului, puii împărtășesc un grad mare de similitudine genetică cu oamenii. De exemplu, aproximativ 60% dintre genele codificatoare de proteine ale găinii au cel puțin un ortolog uman. Ortologii sunt gene care au evoluat dintr-o genă veche comună, dar și-au păstrat funcția similară la diferite specii.

Acest lucru sugerează că embrionii de pui pot imita țesuturile umane; mamiferele nu pot fi utilizate în astfel de studii.

Oamenii de știință au explicat că există două motive pentru acest lucru. În primul rând, embrionul este în interiorul uterului mamei, înconjurat de membrane extraembrionare, ceea ce face ca accesul să nu fie posibil. În al doilea rând, nanoparticulele injectate în fluxul sanguin al mamei ar putea traversa bariera placentară.

Nanoplasticele sunt omniprezente în zilele noastre: în ocean, sol și chiar în lanțul alimentar. Wang a menționat că au descoperit nanoplastice chiar și în placentele umane.

Întrebarea care i-a frământat a fost ce se întâmplă atunci când aceste nanoplastice ajung în sângele embrionului?

„Într-un studiu anterior, am descoperit că o concentrație mare de nanoplastice poate provoca malformații la inimă, ochi și sistemul nervos al embrionilor de pui. Dar pentru a înțelege complet toxicitatea nanoplasticelor, avem nevoie de mai multe informații despre cum se răspândesc din sânge în restul corpului”, a explicat ea.

Cercetătorii au subliniat că rezultatele pot îmbunătăți înțelegerea interacțiunilor nanoplasticelor cu țesuturile din interiorul organismelor vii. De exemplu, aceste date pot fi utile în nanomedicină și în înțelegerea riscurilor în termeni de toxicitate.

„Acum că știm cum se răspândesc aceste nanoplastice, putem începe să investigăm riscurile pentru sănătate”, a concluzionat Wang, adăugând că „există deja cercetări care leagă nanoparticulele de un risc crescut de atac de cord și de accident vascular cerebral. În special în faza de dezvoltare, nanoparticulele ar putea fi potențial foarte periculoase”.

Studiul a fost publicat în Environment International.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum recunoști un psihopat după mișcările capului

Iată de ce durerile de cap declanșate de sex pot fi periculoase

Mit sau adevăr: durerile de cap cauzate de presiune înainte de o furtună sunt reale?

Stresul cronic din adolescență ar putea reduce fertilitatea la vârsta adultă