Un studiu dezvăluie unde „trăiește” dragostea în creier

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Folosim cuvântul „iubire” într-o gamă uluitoare de contexte. Acum, imagistica mai cuprinzătoare a creierului ar putea lămuri de ce folosim același cuvânt pentru o colecție atât de diversă de experiențe umane.

„Vă vedeți copilul nou-născut pentru prima dată. Copilul este sănătos și viguros – cea mai mare minune a vieții tale. Simțiți dragoste pentru cel mic”.

Afirmația de mai sus a fost unul dintre numeroasele scenarii simple prezentate unui număr de 55 de părinți, autodescriși ca fiind într-o relație de iubire. Cercetătorii de la Universitatea Aalto au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a măsura activitatea cerebrală în timp ce subiecții au analizat scurte povești legate de șase tipuri diferite de iubire.

„Acum oferim o imagine mai cuprinzătoare a activității cerebrale asociate cu diferite tipuri de iubire decât cercetările anterioare”, spune Pärttyli Rinne, filosoful și cercetătorul care a coordonat studiul.

„Modelul de activare al iubirii este generat în situații sociale în ganglionii bazali, linia mediană a frunții, precuneus și joncțiunea temporoparietală din părțile laterale ale cefei”.

Dragostea pentru copii a generat cea mai intensă activitate cerebrală, urmată îndeaproape de dragostea romantică.

O colecție diversă de experiențe umane

„În cazul iubirii părintești, a existat o activare în profunzimea sistemului de recompensă al creierului, în zona striatum, în timp ce ne imaginam iubirea, iar acest lucru nu a fost observat pentru niciun alt tip de iubire”, spune Rinne. Dragostea pentru partenerii romantici, prieteni, animale de companie și natură au făcut, de asemenea, parte din studiu, care a fost publicat în revista Cerebral Cortex, Oxford University Press.

Conform cercetării, activitatea creierului este influențată nu numai de apropierea obiectului iubirii, ci și de faptul că acesta este o ființă umană, o altă specie sau natura.

Deloc surprinzător, dragostea plină de compasiune față de străini a fost mai puțin satisfăcătoare și a provocat o activare cerebrală mai mică decât dragostea în relațiile apropiate. Între timp, dragostea față de natură a activat sistemul de recompensă și zonele vizuale ale creierului, dar nu și zonele sociale ale creierului.

Cea mai mare surpriză pentru cercetători a fost că zonele creierului asociate cu dragostea dintre oameni s-au dovedit a fi foarte similare, diferențele constând în principal în intensitatea activării.

Activitatea creierului este influențată nu numai de apropierea obiectului iubirii

Toate tipurile de iubire interpersonală au activat zone ale creierului asociate cu cogniția socială, spre deosebire de iubirea pentru animale de companie sau natură – cu o singură excepție.

„În ceea ce privește dragostea pentru animalele de companie și activitatea cerebrală asociată cu aceasta, zonele cerebrale asociate cu socialitatea relevă statistic dacă persoana este sau nu proprietar de animale de companie. Atunci când este vorba despre proprietarii de animale de companie, aceste zone sunt mai activate decât în cazul celor care nu dețin animale de companie”, spune Rinne.

Activările iubirii au fost controlate în cadrul studiului cu povești neutre în care se întâmpla foarte puțin. De exemplu, privitul pe fereastra autobuzului sau spălatul pe dinți în mod absent, scrie EurekAlert.

După ce au auzit interpretarea de către un actor profesionist a fiecărei „povești de dragoste”, participanții au fost rugați să își imagineze fiecare emoție timp de zece secunde.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Surreal-GUN, o nouă tehnologie AI, identifică modele de îmbătrânire a creierului

„Circuitul fricii” din creier funcționează altfel decât s-a crezut

Cât de mare poate crește creierul animalelor? Misterul e la un pas de a fi rezolvat

Un semnal unic a fost detectat în creierul uman