Răcirea misterioasă a planetei Uranus, în sfârșit explicată! Ce se întâmplă cu gigantul de gheață?

Uranus este o planetă fascinantă și enigmatică a Sistemului Solar, cu o axă de rotație înclinată la 98° și o atmosferă superioară a cărei răcire misterioasă i-a intrigat pe cercetători timp de decenii. Studiile recente oferă un posibil răspuns la întrebarea „de ce Uranus se răcește?”, evidențiind rolul esențial al vântului solar.

Spre deosebire de Pământ și alte planete apropiate, unde temperatura termosferei este controlată de fotonii solari, Uranus, aflat la aproape 3 miliarde de kilometri de Soare, primește o cantitate insuficientă de fotoni pentru a-și încălzi atmosfera.

• Mimica facială prezice alegerile oamenilor, arată un nou studiu
• Efectul placebo și nocebo: cum așteptările noastre pot vindeca sau îmbolnăvi corpul

Noi cercetări, publicate în Geophysical Review Letters, arată că vântul solar, fluxul constant de particule încărcate provenind din coroana solară, are un efect direct asupra temperaturii termosferei planetei Uranus.

Uranus se răcește

Uranus se răcește. Observațiile realizate de sonda Voyager 2 în 1986 și continuate de telescoape de pe Pământ au arătat că temperatura lui Uranus a scăzut cu 50% în ultimele decenii.

Reducerea presiunii vântului solar începând cu anii 1990 i-a permis magnetosferei planetei Uranus să se extindă, reducând interacțiunea cu particulele solare și diminuând încălzirea atmosferică.

Conform echipei conduse de dr. Adam Masters. de la Imperial College London (Anglia), magnetosfera lui Uranus are un rol crucial în transferul energiei de la vântul solar către atmosferă. Pe măsură ce presiunea vântului solar scade, energia transferată termosferei devine mai redusă. Această schimbare nu este legată de ciclul solar de 11 ani, ci de o scădere pe termen lung a intensității vântului solar.

La planetele îndepărtate cu magnetosfere mari, precum Uranus, interacțiunea dintre vântul solar și câmpul magnetic are un rol mai important decât radiația solară în determinarea temperaturii atmosferice, scrie Science Alert.

Implicații pentru viitoarele misiuni și exoplanete

Misiunea Uranus Orbiter and Probe (UOP): Această misiune, prioritară conform Planetary Science and Astrobiology Decadal Survey 2023-2032, ar putea studia în detaliu atmosfera și magnetosfera planetei Uranus. Înțelegerea modului în care energia vântului solar influențează atmosfera ar fi un obiectiv esențial.

Aceste descoperiri ar putea avea implicații pentru exoplanetele cu câmpuri magnetice puternice și cu atmosfere influențate de vântul stelar, nu doar de radiația stelei gazdă.

Răcirea termosferei lui Uranus reprezintă un exemplu unic al interacțiunii complexe dintre o planetă și vântul solar. Acest fenomen ar putea redefini modul în care înțelegem dinamica atmosferică a planetelor îndepărtate și contribuie la extinderea cunoștințelor despre rolul magnetosferei în protejarea și modelarea atmosferei planetare. În plus, aceste descoperiri sunt un pas înainte în căutarea lumilor locuibile în afara Sistemului Solar.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință vor să planteze „primul copac pe Marte”

Voyager 1 rupe tăcerea de la peste 24 de miliarde de kilometri depărtare! Ce s-a întâmplat acum cu sonda?

Astronomii au descoperit că gaura neagră supermasivă a Căii Lactee ascunde o structură alungită

Un „semnal extraterestru” de pe Marte, decodat de un tată și fiica sa