Oamenii de știință au descoperit „ingredientul secret” care provoacă furtunile de pe Uranus și Neptun

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Uranus și Neptun sunt cele mai îndepărtate planete ale Sistemului Solar și sunt cunoscute drept giganți de gheață, deoarece sunt bogate în apă. Oamenii de știință înțeleg foarte puțin despre aceste tărâmuri îndepărtate. Dar, după ce nava spațială Voyager 2 a zburat pe lângă ele în anii 1980, oamenii de știință și-au dat seama că aceste lumi găzduiesc ocazional furtuni masive, de scurtă durată.

Furtunile violente, dar rare, apar la fiecare câțiva ani și sunt atât de mari încât le puteți vedea (cu un telescop) de pe Pământ.

• Telescopul Spațial James Webb a dezvăluit cea mai clară hartă cu rețeaua cosmică
• Un studiu arată că arta originală reduce stresul. Diferența apare în doar 20 de minute!

Cercetătorii s-au întrebat mult timp de ce furtunile de pe aceste planete sunt atât de imprevizibile. Acum, o echipă de astronomi a propus că metanul ar putea deține cheia pentru controlul acestor furtuni.

Pentru a alimenta o furtună, căldura trebuie să se ridice din interiorul cald al unei planete la suprafața acesteia.

Acolo, gazul încălzit începe să se răcească, ceea ce poate provoca turbulențe și declanșa formarea furtunii. Dar interioarele acestor planete sunt întotdeauna calde, iar suprafețele exterioare sunt întotdeauna reci, deci de ce nu apar furtuni tot timpul?

Furtunile de pe aceste planete sunt imprevizibile

Într-o lucrare publicată pe baza de date de preimprimare arXiv, echipa a subliniat că metanul este a treia moleculă ca abundență, după hidrogen și heliu, în atmosferele adânci ale ambelor lumi.

În mod normal, metanul nu face mare lucru decât să plutească în atmosferă, însă cercetătorii au folosit modelarea pentru a arăta că, în anumite circumstanțe, această hidrocarbură simplă poate modifica dramatic transferul de căldură în interiorul planetei, scrie LiveScience.

Metanul există de obicei sub formă de gaz, dar în regiunile superioare ale atmosferelor acestor lumi de gheață, metanul se poate condensa, formând picături care cad la altitudini mai mici, au propus autorii studiului.

Acolo se reîncălzesc și se ridică din nou, completând un ciclu similar cu cel al apei pe Pământ. Odată ce atmosfera devine prea saturată cu metan, se formează un strat stabil. Ca o pătură umedă, stratul stabil împiedică căldura să ajungă la suprafață, ceea ce, la rândul său, suprimă formarea furtunilor.

Uranus și Neptun sunt cele mai îndepărtate planete ale Sistemului Solar

Aceste straturi sunt cel mai frecvent întâlnite la toate latitudinile planetei Neptun și în jurul ecuatorului și latitudinilor medii ale planetei Uranus. Dar polii lui Uranus nu au suficient metan pentru a crea un strat saturat stabil. Ca urmare, căldura poate urca cu ușurință la suprafață și poate provoca furtuni mai mari, a constatat studiul.

Pe de altă parte, Neptun are mai mult metan în general, iar cercetătorii au constatat că, ocazional, acest metan se poate ridica din stratul stabil și se poate dispersa prin atmosferă, permițând căldurii să circule și să se formeze furtuni, înainte ca totul să se liniștească din nou.

Vor fi necesare lucrări suplimentare pentru a înțelege modul în care interacționează toți factorii din aceste atmosfere ale giganților de gheață.

Aceste cunoștințe ar putea fi apoi utilizate pentru a înțelege mai bine planetele din afara Sistemului Solar, au scris autorii studiului.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Una dintre cele mai extreme furtuni magnetice din istoria Pământului s-a întâmplat în 1872

NASA a trimis un avion direct în furtuni pentru a studia razele gamma de mare energie

Furtunile solare masive pot fi prezise de noul AI al NASA cu 30 de minute înainte

O pată solară „inversă”, care sfidează tot ce știu astronomii, ar putea crea furtuni geomagnetice puternice