Pliculețele de ceai eliberează milioane de microplastice, care pătrund în celulele intestinale umane

Cercetătorii de la Universitatea Autonomă din Barcelona (UAB), Spania, au caracterizat în detaliu modul în care pliculețele de ceai comerciale, fabricate din polimeri, eliberează milioane de nanoparticule și microparticule de plastic atunci când sunt infuzate.

Studiul demonstrează, pentru prima dată, capacitatea acestor particule de a fi absorbite de celulele intestinale umane, permițându-le să ajungă în fluxul sanguin și să se răspândească în organism.

• Ce se întâmplă în creierul oamenilor care folosesc Inteligența Artificială în fiecare zi?
• De ce unii oameni dispar fără explicații (ghosting explicat științific)

Poluarea cu deșeuri plastice reprezintă o provocare critică pentru mediu, cu implicații tot mai mari asupra sănătății generațiilor viitoare. Ambalajele alimentare sunt o sursă majoră de contaminare cu micro- și nanoplastice (MNPL), iar inhalarea și ingerarea acestora constituie principalele căi de expunere umană.

Un studiu realizat de Grupul de Mutageneză din cadrul Departamentului de Genetică și Microbiologie al UAB a obținut și caracterizat cu succes micro- și nanoplastice provenite din pliculețele de ceai disponibile pe piață.

Studiul a fost publicat în revista Chemosphere.

Cercetătorii UAB au observat că, în timpul preparării infuziilor, aceste pliculețe eliberează cantități uriașe de particule de dimensiuni nano și structuri nano-filamentoase, reprezentând o sursă importantă de expunere la MNPL-uri.

Ce a descoperit un studiu despre pliculețele de ceai?

Pliculețele folosite pentru cercetare au fost fabricate din polimeri precum nylon-6, polipropilenă și celuloză. Rezultatele arată că: polipropilena eliberează aproximativ 1,2 miliarde de particule pe mililitru, cu o dimensiune medie de 136,7 nanometri; celuloza eliberează circa 135 milioane de particule pe mililitru, cu o dimensiune medie de 244 nanometri; iar nylon-6 eliberează 8,18 milioane de particule pe mililitru, cu o dimensiune medie de 138,4 nanometri.

Pentru a caracteriza particulele prezente în infuzii, s-au utilizat tehnici analitice avansate precum microscopie electronică cu scanare (SEM) și transmisie (TEM), spectroscopie în infraroșu (ATR-FTIR), dispersie dinamică a luminii (DLS), velocimetrie Doppler laser (LDV) și analiza traiectoriei nanoparticulelor (NTA).

Interacțiunea cu celulele intestinale

Particulele au fost colorate și expuse la diferite tipuri de celule intestinale umane pentru a evalua interacțiunea și posibilitatea de internalizare celulară.

Experimentele au arătat că celulele intestinale care produc mucus au avut cea mai mare rată de absorbție a MNPL-urilor, particulele ajungând chiar și în nucleul celular care adăpostește materialul genetic, notează Medical Xpress.

Acest rezultat sugerează un rol cheie al mucusului intestinal în absorbția acestor poluanți și subliniază necesitatea de a continua cercetările privind efectele asupra sănătății umane ale expunerii cronice.

Cercetătorii subliniază importanța dezvoltării unor metode standardizate pentru testarea contaminării cu MNPL-uri eliberate din materialele plastice destinate contactului cu alimentele. De asemenea, ei fac apel la formularea unor politici de reglementare care să reducă eficient această contaminare.

„Pe măsură ce utilizarea plasticului în ambalajele alimentare continuă să crească, este esențial să abordăm problema contaminării cu MNPL-uri pentru a asigura siguranța alimentară și pentru a proteja sănătatea publică”, concluzionează cercetătorii.

Vă recomandăm să citiți și:

Keratopigmentarea, procedura estetică tot mai populară pe TikTok care îngrijorează medicii

„Sucul” eliberat de mușchi în timpul exercițiilor fizice contribuie la vindecarea nervilor

Protejarea masei musculare este vitală pentru o îmbătrânire sănătoasă. Iată de ce

Studiu: Persoanele bolnave sau sărace sunt mai afectate de consumul moderat sau scăzut de alcool