Protejarea masei musculare este vitală pentru o îmbătrânire sănătoasă. Iată de ce

În ultimul secol, speranța de viață a oamenilor a crescut dramatic dintr-o serie de motive. Printre acestea se numără progresele noastre în materie de igienă, sănătate publică, nutriție și medicină, care au redus mortalitatea, în special în rândul tinerilor.

Conform statisticilor canadiene, în 2021, canadienii aveau o speranță de viață de 81,6 ani, ceea ce reprezintă o creștere uimitoare de 24,5 ani din 1921. Până în anul 2050, se preconizează că numărul persoanelor în vârstă de 85 de ani și peste se va tripla.

• Mimica facială prezice alegerile oamenilor, arată un nou studiu
• Efectul placebo și nocebo: cum așteptările noastre pot vindeca sau îmbolnăvi corpul

Extinderea speranței de viață în secolul al XX-lea și ulterior este una dintre cele mai mari realizări ale omenirii. Cu toate acestea, este esențial să se facă o distincție între durata de viață – perioada de timp dintre naștere și moarte – și durata de sănătate, care este perioada de timp în care o persoană este sănătoasă în cadrul duratei sale de viață.

Persoanele în vârstă petrec tot mai mult timp într-o stare de sănătate precară, iar acest lucru reprezintă o povară majoră pentru sănătatea individuală și publică.

La o vârstă înaintată, capacitatea de a menține un stil de viață independent definește în mare măsură calitatea vieții unei persoane.

Prin urmare, nu este suficient să se prelungească viața fără ca aceasta să fie însoțită de o perioadă de sănătate suficient de lungă.

Menținerea sănătății mușchilor odată cu înaintarea în vârstă

Ideea de a prelungi durata de viață sănătoasă este importantă deoarece pune în discuție ideea că bolile asociate vârstei sunt inevitabile și nu pot fi atenuate sau combătute. Având în vedere rolul fundamental al țesutului muscular în sănătatea metabolică și generală, menținerea unei mase musculare adecvate și a calității acesteia are o relevanță deosebită pentru prelungirea perioadei de sănătate.

Țesutul muscular scheletic este foarte plastic: se remodelează în funcție de solicitările fizice la care este supus. Acesta crește (denumit „hipertrofie”) ca răspuns la aplicarea unor sarcini externe și se pierde rapid (denumit „atrofie”) atunci când aceste sarcini sunt retrase.

Vestea bună este că putem valorifica plasticitatea țesutului muscular în avantajul nostru.

În cadrul grupului de cercetare al profesorului de kinetoterapie Stuart Phillips de la Universitatea McMaster, studiem impactul exercițiilor fizice și al alimentației asupra sănătății mușchilor scheletici umani, cu un interes deosebit pentru îmbătrânire.

Lucrările laboratorului au arătat că exercițiile de rezistență (antrenamentul de forță), chiar și atunci când sunt efectuate sporadic și cu sarcini mai ușoare, pot fi o strategie eficientă de compensare a pierderilor musculare în timpul perioadelor de activitate redusă și de neutilizare la persoanele în vârstă.

Speranța de viață a oamenilor a crescut dramatic

Mai mult, acest tip de antrenament poate spori sensibilitatea țesutului muscular la proteinele dietetice și poate ajuta la depășirea rezistenței anabolice. De asemenea, poate face ca mușchii să fie mai pregătiți să asimileze glucoză și să reducă riscul de boli precum diabetul de tip 2.

Cercetările indică în prezent faptul că persoanele în vârstă au nevoie de mai multe proteine alimentare decât sugerează orientările stabilite.

O provocare majoră pentru sănătatea populației în curs de îmbătrânire este declinul masei, forței și funcției musculare (cunoscut și sub numele de sarcopenie), care poate duce la deficiențe funcționale, pierderea autonomiei, boli metabolice și un risc mai mare de căderi și fracturi.

Pe lângă rolul său în postură și locomoție, mușchii contribuie în mare măsură la metabolismul de repaus, servind drept rezervor important de glucoză (zahăr) și lipide (grăsimi). De asemenea, reprezintă un „tampon” important de aminoacizi în timpul perioadelor de stres catabolic, cum ar fi cele întâlnite în cazul bolilor grave.

Începând cu a cincea decadă de viață, masa musculară se pierde cu aproximativ un procent pe an, iar forța cu aproximativ trei procente pe an. Aceste reduceri ale masei și forței sunt, de obicei, intercalate cu perioade de inactivitate musculară care accelerează pierderea masei și forței musculare, scrie ScienceAlert.

Chiar și o reducere relativă a activității de mers pe jos (măsurată prin scăderea numărului zilnic de pași) timp de doar două sau trei săptămâni poate determina modificări negative ale compoziției corporale, reducerea forței și calității musculare, sau perturbarea controlului glicemiei la persoanele în vârstă.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Echilibrul poate prezice îmbătrânirea mai bine decât forța sau mersul

Un medicament pentru diabet a încetinit îmbătrânirea creierului la maimuțe

Medicamentele pentru diabet ar putea avea efecte anti-îmbătrânire

Surreal-GUN, o nouă tehnologie AI, identifică modele de îmbătrânire a creierului