Telescopul Webb a surprins în detaliu fără precedent un sistem activ de formare stelară

Telescopul Webb a uimit cu o nouă fotografie care dezvăluie în detaliu fără precedent un sistem activ de formare stelară. O imagine de înaltă rezoluție în infraroșu apropiat dezvăluie structura spectaculoasă din Lynds 483 (L483), o regiune de formare stelară activă. Două protostele în plină dezvoltare sunt responsabile pentru ejecțiile strălucitoare de gaz și praf care se observă în nuanțe de portocaliu, albastru și violet în imagine.

De-a lungul a zeci de mii de ani, protostelele centrale au expulzat periodic gaz și praf, generând: jeturi rapide și concentrate, care traversează spațiul în linii înguste; și fluxuri de material mai lente, care interacționează cu ejecțiile anterioare, creând structuri complexe.

• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?
• Locul în care trăiești influențează ce greutate ai, arată un nou studiu

Coliziunile dintre materialele ejectate anterior și cele noi produc distorsiuni și răsuciri în norul interstelar. În plus, reacțiile chimice dintre aceste elemente au dus la formarea unor molecule organice, precum monoxidul de carbon, metanolul și alți compuși organici.

Structura nebuloasei și rolul luminii infraroșii

Protostelele responsabile de acest spectacol cosmic sunt situate în centrul formei de clepsidră, ascunse într-un disc orizontal opac de gaz și praf rece, atât de compact încât ocupă un singur pixel în imaginea Telescopului Spațial James Webb (JWST).

În jurul acestui disc: conurile portocalii strălucitoare reprezintă regiunile unde lumina stelară poate pătrunde prin straturi mai subțiri de gaz și praf; zonele întunecate în formă de „V”, orientate la 90° față de conurile luminoase, sunt regiuni cu cea mai mare densitate de praf, unde lumina este complet absorbită.

Telescopul Webb uimește cu imaginea detaliată a unui sistem activ de formare stelară

JWST a surprins structuri fine și complexe într-un sistem activ de formare stelară. Printre acestea se află: un arc portocaliu proeminent în colțul din dreapta sus, care marchează o frontieră de șoc unde ejecțiile stelare au fost încetinite de un mediu mai dens; regiuni de material încâlcit, unde gazul și praful interacționează în moduri încă neînțelese; stâlpii purpurii din partea inferioară, care le-au rezistat vânturilor stelare datorită densității ridicate.

În câteva milioane de ani, protostelele vor deveni stele similare Soarelui, iar ejecțiile lor vor dispersa norul de gaz și praf din jur. Tot ce va rămâne va fi un disc protoplanetar din care ar putea lua naștere noi planete, scrie Phys.org.

L483 face parte dintr-un catalog de nebuloase întunecate și luminoase întocmit de astronomul Beverly T. Lynds în anii 1960. Acest catalog a fost crucial pentru cartografierea regiunilor dense de formare stelară, oferindu-le astronomilor o resursă esențială cu mult înainte de era digitală și accesul la internet.

Această imagine de la JWST nu doar că dezvăluie frumusețea formării stelare, dar și oferă date esențiale pentru înțelegerea procesului complex prin care se nasc stelele și, posibil, viitoarele sisteme planetare.

Vă recomandăm să citiți și:

De la coliziuni, la canibalism stelar: Astronomii au observat diversitatea exploziilor stelelor pitice albe

Atunci când asteroizii lovesc Pământul, un material mai dur decât diamantele se formează

Astronomii au găsit o planetă posibil locuibilă la 20 de ani-lumină de Sistemul Solar

Ceasurile atomice și laserele ne pot ajuta să detectăm materia întunecată, sugerează un studiu