Home » Știință » Psihologia infidelității: De ce înșală oamenii și ce se întâmplă în cuplu după o trădare?

Psihologia infidelității: De ce înșală oamenii și ce se întâmplă în cuplu după o trădare?

Psihologia infidelității: De ce înșală oamenii și ce se întâmplă în cuplu după o trădare?
Sursa foto: Shutterstock
Publicat: 08.12.2025

Sociologul Erich Fromm sugera în lucrările sale că trădarea persoanei iubite nu este doar o greșeală afectivă, ci o formă de nedemnitate morală, o ruptură profundă în integritatea relațională.

Cuvântul „cheat”, din engleză, își are rădăcinile în termenul juridic medieval escheat, însă evoluția lui semantică este mai complexă, fiind legată de ideile de fraudă și deposedare încă din secolele XVI–XVII, care desemna revenirea automată a unei moșii la un lord când proprietarul nu avea moștenitori; pe măsură ce sensul s-a extins, semnificația s-a mutat către fraudă, înșelăciune și deposedare nejustificată, o transformare logică, dacă ne gândim la prejudiciul resimțit de victimele unei escrocherii. Abia în secolul XX, verbul „to cheat on someone” (a înșela pe cineva), în sensul de infidelitate sexuală, apare documentat, în jurul anului 1934.

În limba română, termenul infidelitate provine din latinescul infidelitas — opusul lui fidelitas (fidelitate) — un concept perceput încă din Evul Mediu ca o formă de trădare, religioasă sau interpersonală. Verbul a înșela are o evoluție etimologică diferită, dar sensul său s-a suprapus treptat peste ideea modernă de infidelitate. Această evoluție semantică relevă ceva esențial: „înșelatul” nu înseamnă doar o derogare amorosă, ci există o încărcătură morală și socială profundă, iar asocierea inițială cu fraudă și pierdere (escheat) accentuează natura serioasă a actului.

Ce înseamnă „a înșela” într-o relație

Infidelitatea, infidelity în engleză, este definită ca încălcarea exclusivității emoționale sau sexuale într-un cuplu, ceea ce declanșează adesea furie, gelozie și sentimente profunde de trădare. Evoluția culturală și tehnologia au fragmentat însă definiția, prefigurând noi categorii: infidelitatea fizică – cel mai evident tip, care implică contact sexual sau fizic cu o altă persoană.

Infidelitatea emoțională, mai subtilă, care reprezintă împărtășirea unor intimități sau afecte cu cineva în afara relației, chiar fără componentă sexuală, sau microcheating-ul – comportamente aparent banale din era digitală (aprecieri obsesive, mesaje ascunse) care pot eroda încrederea chiar dacă nu echivalează cu o aventură. Ceea ce unește toate formele de infidelitate este prezența înșelăciunii, a secretului și trădării, mai mult decât actul în sine – și acesta este pragul psihologic grav: zona afectivă a partenerului este violată prin rupturi invizibile ale convențiilor implicite în cuplu.

Psihologia infidelității

Dr. Michael C. Kinsey subliniază că „infidelitatea este o formă de comunicare prin acțiune, iar acțiunea reprezintă un mod mai primitiv de a comunica”. În acest sens, gestul infidel devine adesea semnalul dur al unei incapacități de exprimare emoțională, atunci când cuvintele nu reușesc să transmită ceea ce este esențial. La rândul ei, Esther Perel, renumită terapeută, descrie dinamica înșelării ca pe o încercare de a căuta un alt sine, o nevoie de reînnoire și de redescoperire personală, chiar și cu prețul trădării.

De fapt, psihologul Gary W. Lewandowski Jr. subliniază câteva motive psihologice puternice care pot conduce la infidelitate: furia, scăderea nivelului de angajament, lipsa iubirii, dorința de validare și stimă, sentimentul de a fi neglijat, dar și intenția inconștientă de a fi descoperit, ca o strategie de ieșire din relație încă din stadiile timpurii. Consecințele infidelității sunt dăunătoare: depresie, anxietate, scăderea încrederii de sine și, nu rar, PTSD (tulburare de stres posttraumatic, o reacție intensă la trădare și pierderea siguranței afective), efecte sociale și familiale (cum ar fi divorțul, rupturile relațiilor cu copiii sau comunitatea) fiind devastatoare.

Trădarea ca agresiune invizibilă

John Gottman, în volumul What Makes Love Last?, vorbește despre trădare ca despre un proces lent, aproape imperceptibil, care macină încrederea și destabilizează relația. De fapt, comportamente precum minciuna repetată, distanțarea emoțională sau lipsa de respect pot fi considerate forme de înșelare non-sexuală, însă cu consecințe la fel de profunde.

„M-a înșelat iubitul/iubita” – ce implică acest șoc?

Sunt multe componente în aceste cuvinte. În primul rând, există o încălcare a contractului emoțional – implicit sau explicit – care definește fidelitatea într-o relație. „Înșelatul” este mai mult decât o acțiune fizică: este o ruptură simbolică a promisiunii de exclusivitate, de recunoaștere. În limbajul relațiilor, acest act produce o criză identitară – se pierde încrederea în sine, dar și percepția despre ce înseamnă parteneriatul. Aceste cuvinte sunt încărcate de durere, de percepția pierderii unui viitor imaginat, o viziune care se destramă; psihologic, ele pot declanșa traume și un proces dificil de reconstrucție. Iar terapia poate oferi spațiul pentru exprimare și reconstruirea încrederii, sau chiar pentru decizii mature de despărțire.

Pentru mulți terapeuți de cuplu, infidelitatea nu este doar un act de trădare, ci și un simptom al unei relații în care nevoile emoționale au rămas neexprimate sau comunicarea s-a fisurat în timp. Esther Perel vorbește despre acest comportament ca despre o încercare — adesea inconștientă — de a recupera o parte pierdută din sine, de a simți din nou vitalitate sau validare într-un moment de stagnare personală. Alți specialiști îl interpretează ca pe un mod primitiv de a transmite frustrare, furie sau retragere afectivă, atunci când cuvintele nu mai circulă între parteneri. Depășirea unui astfel de episod nu se reduce la iertare; implică înțelegerea mesajului ascuns în spatele gestului, recunoașterea vulnerabilităților ambilor parteneri și un proces de reconstrucție bazat pe sinceritate și limite mai clare. În terapie, cuplul decide dacă această criză devine începutul unei apropieri mai conștiente sau punctul unei despărțiri asumate și respectuoase.

În concluzie, „a înșela” într-o relație nu poate fi redus la un act izolat. Termenul conține o genealogie de trădare – juridică, morală, personală – și s-a recalibrat în secolul trecut într-un context emoțional. Este, în esență, un act de violare a încrederii, cu efecte psihologice profunde și realități relaționale complicate.

Dincolo de motivațiile individuale (golurile emoționale, plictisul, reacții narcisiste), infidelitatea este o invitație dură la dialog, chiar și atunci când lipsesc cuvintele. Este drama și potențialul unei relații tranșate între ruinele unei promisiuni încălcate, și alegerea de a o transforma, prin reflecție sau despărțire, în pași de adaptare, cunoaștere de sine și decență.

Surse:

https://time.com/4994199/esther-perel-cheating-infidelity-relationships-marriage/

https://apnews.com/article/microcheating-infidelity-flirting-social-media-3933161a5cd97365e73b133744e4175c

https://www.glamour.com/story/what-does-cheating-mean

https://washingtonindependent.org/cheating-in-a-relationship/

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce femeile folosesc semnul exclamării mai mult decât bărbații?

Nimeni nu știe de ce bărbații sunt mai înalți decât femeile

De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

De ce femeile sforăie mai puțin decât bărbații

Roxana Ioana Ancuța
Roxana Ioana Ancuța
Roxana-Ioana Ancuța este jurnalist cu o experiență de aproape 15 ani în presa scrisă. Absolventă a facultății Școala Superioară de Jurnalistică și având un master în Comunicare și Relații Publice, îi place foarte mult să scrie, aceasta fiind nu doar o profesie, ci un mod de a fi ea ... citește mai mult
Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase