O explozie din Marele Nor al lui Magellan a fost de 100 de ori mai luminoasă decât Soarele

Un studiu în infraroșu despre explozia unei stele moarte, numită și novă, din afara Căii Lactee a dezvăluit temperaturi extrem de ridicate și semnături chimice neașteptate, sugerând o explozie deosebit de intensă.

Explozia unei stele moarte are loc într-un sistem binar semi-detașat format dintr-o stea rece de tip târziu și o pitică albă. Aceasta din urmă, de dimensiunea Pământului, dar cu o masă comparabilă cu a Soarelui, atrage material de la steaua companion. Acest material se acumulează pe suprafața piticei albe până când declanșează o reacție termonucleară în lanț, rezultând o explozie de tip novă.

• Universul invizibil dezvăluie noi indicii despre materia întunecată
• De ce ni se pare că luna decembrie „vine mai devreme” în fiecare an?

Majoritatea novelor sunt observate o singură dată, dar unele rare sunt recurente, erupând periodic la intervale de la un an până la câteva decenii. După fiecare explozie, acumularea de material reîncepe, iar în timp, se produce o nouă explozie. Puține nove recurente au fost identificate în galaxia noastră, iar cele mai multe exemple extragalactice au fost observate în galaxia Andromeda (M31) și în Marele Nor al lui Magellan (LMC).

Nova LMCN 1968-12A (LMC68), situată în LMC, a fost observată pentru prima dată în 1968 și a erupt din nou în 1990, devenind prima novă recurentă extragalactică descoperită, cu erupții regulate la fiecare patru ani. După explozia din 2020, Observatorul Neil Gehrels Swift al NASA a monitorizat-o îndeaproape, anticipând o nouă erupție, care a avut loc în august 2024.

Cum poate fi observată explozia unei stele moarte?

Observarea LMC68 este o provocare, fiind de 50 de ori mai departe decât novele din Calea Lactee și de aproximativ 2.500 de ori mai slabă ca luminozitate. Detectarea necesită utilizarea celor mai mari telescoape disponibile și o intervenție rapidă imediat după explozie, deseori perturbând alte programe de observare.

O descoperire surprinzătoare în acest studiu a fost semnalul intens al atomilor de siliciu ionizați de nouă ori, ceea ce necesită o energie enormă. Strălucirea acestui siliciu ionizat, de aproape 100 de ori mai intensă decât cea a Soarelui, este fără precedent. În același timp, absența semnăturilor de sulf, fosfor, calciu și aluminiu a fost neașteptată.

Ce temperatură a atins nova?

Temperatura ridicată a gazului coronal, de 3 milioane de grade Celsius, ar putea explica aceste anomalii. La această temperatură, procesul de ionizare colizională face ca atomii să piardă mai mulți electroni decât de obicei, trecând la stări energetice mai înalte. De asemenea, deficiența de metale a gazului din jurul LMC68 înseamnă o abundență redusă de elemente precum magneziu și calciu, ceea ce influențează compoziția exploziei.

Această combinație de temperaturi extreme și metalicitate scăzută ar putea explica absența liniilor metalice din observațiile actuale. Totuși, pentru confirmarea acestei ipoteze, sunt necesare studii de modelare și observații suplimentare în domeniul infraroșu, menționează Space.com.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Vă recomandăm să citiți și:

Vom putea vreodată să folosim motoarele warp, propuse prima oară acum mai bine de 30 de ani?

Cum au modificat radiațiile de la o stea explozivă viața pe Pământ de acum 2,5 milioane de ani?

Test de cultură generală. Care este cea mai mare gaură neagră din Univers?

Cel mai puternic laser cu raze X din lume ar putea rezolva unul dintre marile mistere ale Universului