Ce sunt dungile ciudate observate pe Marte încă din anii 1970?

Observate pentru prima dată în anii 1970 de misiunea Viking a NASA, dungile întunecate de pe Marte pot ajunge să se întindă pe sute de metri. Unele dintre aceste urme persistă de zeci de ani, în timp ce altele, cunoscute sub numele de „recurring slope lineae” (linii recurente pe pantă), dispar într-un singur anotimp. Cu toate acestea, toate contrastează puternic cu suprafața roșiatică și prăfuită a planetei Marte.

Deoarece Planeta Roșie de azi este uscată și aridă, cu temperaturi care rareori trec de punctul de îngheț al apei, originea pe care o au dungile întunecate de pe Marte a fost pentru mult timp un subiect controversat. Ani la rând, ele au fost considerate una dintre cele mai promițătoare dovezi că apa lichidă ar putea încă exista pe Marte, sugerând posibile zone de locuibilitate pe o planetă altfel neprimitoare.

• Copiii și ecranele: Cât este prea mult și ce pot face părinții
• Fibrele, noul „trend” în nutriție: cât de mult este, de fapt, sănătos?

Principala teorie presupunea că apa sărată se infiltra din surse subterane, cum ar fi straturi de gheață sau acvifere, și reușea să curgă temporar pe suprafața rece a planetei. Dar noi dovezi indică o altă explicație.

Ce sunt, de fapt, dungile întunecate de pe Marte?

„Unul dintre obiectivele majore ale cercetării marțiene este înțelegerea proceselor actuale de pe planetă, inclusiv posibilitatea existenței apei lichide la suprafață. Am analizat aceste formațiuni, dar nu am găsit nicio dovadă a prezenței apei. Modelul nostru susține procese de formare uscate”, a declarat Adomas Valantinas, cercetător postdoctoral la Universitatea Brown (SUA).

Folosind Inteligența Artificială pentru a analiza un set imens de date format din peste 86.000 de imagini satelitare de înaltă rezoluție, Valantinas și colegii săi cred acum că vântul și praful, nu apa curgătoare, sunt factorii principali.

Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au realizat prima hartă globală a acestor dungi de pe Marte, catalogând peste 500.000 de formațiuni individuale. „Odată ce am avut această hartă, am putut compara locațiile cu baze de date privind temperatura, viteza vântului, umiditatea, alunecările de teren și alți factori. Apoi am căutat corelații între sute de mii de cazuri, pentru a înțelege mai bine condițiile în care apar aceste fenomene”, a explicat Valentin Bickel, cercetător la Universitatea din Berna (Elveția).

Analiza geostatistică a arătat că dungile și liniile recurente nu apar în zonele unde te-ai aștepta să găsești urme de apă lichidă sau de îngheț. De exemplu, dacă ar fi vorba de apă, aceste pante ar trebui să fie orientate într-o anumită direcție, să experimenteze variații mari de temperatură sau să se afle în regiuni cu umiditate ridicată. În schimb, studiul a arătat că aceste formațiuni sunt mai frecvente în zonele cu vânturi puternice și activitate intensă a prafului.

AI-ul schimbă studierea planetelor îndepărtate

Cercetătorii susțin că dungile întunecate de pe Marte apar atunci când straturi subțiri de praf fin alunecă pe versanți abrupți. Cauza acestor alunecări poate varia, explică echipa, dar ele apar adesea în apropierea craterelor de impact recente, acolo unde șocul impactului poate destabiliza praful. Pe de altă parte, liniile recurente sunt de regulă întâlnite în regiuni unde apar frecvent „vârtejuri de praf” sau căderi de pietre.

Înțelegerea modului în care se formează aceste structuri, dungile și liniile de pe pante, este esențială pentru a descifra misterele Planetei Roșii și pentru a orienta mai bine viitoarele misiuni de explorare, scrie Space.com.

Prin utilizarea unei abordări bazate pe analiza volumelor mari de date din orbită, oamenii de știință pot elimina unele ipoteze fără a fi nevoie să trimită misiuni costisitoare la sol. Astfel, eforturile se pot concentra mai eficient pe cele mai promițătoare locații, ceea ce ne apropie de răspunsul la întrebarea dacă Marte a putut susține vreodată viața și, în același timp, ne ajută să protejăm mediile fragile ale planetei, pe măsură ce pătrundem tot mai adânc în spațiu.

Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au recreat reacțiile chimice antice care ar fi putut declanșa viața

Test de cultură generală. Ce salariu au astronauții?

Două găuri negre gigantice devorează stele la 600 de milioane de ani-lumină distanță

Un experiment ar putea clarifica originea metanului de pe Marte