Astronomii au fost uimiți de o auroră epică de pe Marte care a acoperit întreaga planetă

Astronomii au reușit în sfârșit să surprindă o auroră epică de pe Marte, iar aceasta este complet diferită de cele de pe Pământ.

Descoperirea spectaculoasă a fost realizată cu ajutorul roverului Perseverance al NASA. Datorită unei planificări riguroase, exploratorul robotic a privit spre cer exact la momentul potrivit pentru a surprinde o furtună solară puternică lovind atmosfera subțire a lui Marte, generând o strălucire verzuie difuză vizibilă pe întreaga planetă, o auroră epică de pe Marte care eclipsează fenomenele de pe Terra.

• Toate formele de nicotină dăunează inimii, avertizează cardiologii
• Ce este „a treia stare” a vieții și ce se întâmplă cu celulele după moartea organismului?

Rezultatele, publicate într-un nou studiu apărut în revista Science Advances, marchează prima observație a aurorelor marțiene în spectrul vizibil pentru ochiul uman. Mai mult decât atât, este prima dată când o auroră este observată de la suprafața unei alte planete.

Roverul Perseverance a observat o auroră epică de pe Marte

„Această descoperire captivantă deschide noi direcții pentru cercetarea aurorelor și confirmă faptul că viitorii astronauți ar putea vedea astfel de fenomene chiar de la solul marțian”, a declarat Elise Knutsen, autoarea principală a studiului, de la Universitatea din Oslo (Norvegia).

Aurorele apar atunci când particule încărcate electric, provenite în general de la Soare, interacționează cu câmpul magnetic al unei planete și excită atomii din straturile superioare ale atmosferei. Culoarea verde, cea mai frecventă, este dată de emisiile oxigenului excitat, explică Futurism.

De ani buni, astronomii bănuiau că Marte ar putea avea aurore verzi, însă până acum, acestea fuseseră observate doar în lumină ultravioletă, de pe orbita planetei, potrivit NASA.

Faptul că Marte are aurore este, în sine, surprinzător. Planeta Roșie și-a pierdut demult atmosfera densă și nu mai are un câmp magnetic global, cum are Pământul. Totuși, există regiuni izolate cu magnetism rezidual, iar studierea aurorelor apărute în aceste zone oferă indicii valoroase despre atmosfera marțiană, care a dispărut misterios în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani, odată cu apa de la suprafață.

Ce informații ne oferă aurora de pe Marte?

„Aurora este expresia vizibilă a modului în care Soarele influențează atmosfera unei planete. Îți permite să înțelegi în mod direct cum sunt transferate și injectate particulele în atmosferă”, a explicat Knutsen pentru Washington Post.

Dacă pe Pământ vedem în general „aurore discrete”, sub formă de perdele de lumină, Marte găzduiește aurore sinuoase, care se întind pe jumătate din planetă, sau aurore difuze, care pot cuprinde întreg globul.

Astronomii au avut norocul să surprindă o auroră globală. Totul a fost posibil datorită unei predicții făcute de specialiștii de la NASA Moon to Mars Space Weather Analysis Office, care au anticipat că o erupție solară masivă, cunoscută sub numele de ejecție de masă coronală (CME), va atinge Marte pe 15 martie 2024. Când echipa Elisei Knutsen a aflat, a știut imediat că trebuie să acționeze.

„Când am văzut intensitatea acestei ejecții, ne-am dat seama că ar putea produce o auroră suficient de strălucitoare pentru a fi detectată de instrumentele noastre”, a spus Knutsen.

Și așa a fost. Perseverance era pregătit. Exact cum se anticipase, o auroră verde a luminat cerul marțian, iar roverul a surprins imaginea cu ajutorul camerei Mastcam-Z. Deși fotografia este destul de granulată, cercetătorii sunt convinși că acesta este doar începutul.

„Această descoperire deschide o nouă cale pentru studii despre magnetosferă, atmosferă și vreme spațială pe Marte”, a concluzionat Knutsen pentru Washington Post.

Vă recomandăm să citiți și:

Nucleul extrem al unei galaxii ar putea ascunde o sursă complet nouă de particule

Suntem cu un pas mai aproape de „teoria totului”, anunță fizicienii

Telescopul Hubble a surprins o galaxie spectaculoasă care ascunde un defect major

Test de cultură generală. Cum a fost „construit” Pământul?