Astronomii au cartografiat petele stelare. Ce ascund de fapt?

O echipă internațională de cercetători a dezvoltat o nouă metodă pentru a cartografia petele de pe suprafața stelelor îndepărtate, utilizând observații realizate cu ajutorul planetelor care trec prin fața stelelor lor.

Tehnica se bazează pe date colectate de misiunile NASA TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) și Kepler, și a fost prezentată într-un studiu publicat în The Astrophysical Journal.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Noua metodă, denumită StarryStarryProcess, îmbunătățește modelele existente prin care astronomii pot estima câte pete stelare există pe o stea, unde sunt amplasate și cât de luminoase sau întunecate sunt acestea.

Înțelegerea mai bună a acestor „buline stelare” este esențială pentru a interpreta corect datele despre exoplanete și atmosferele lor, cu implicații directe asupra studiilor legate de locuibilitatea lumilor din afara Sistemului Solar.

„Multe modele presupun că stelele sunt discuri uniforme, perfect luminoase, dar știm din observațiile Soarelui nostru că lucrurile sunt mult mai complexe”, a explicat Sabina Sagynbayeva, doctorandă la Stony Brook University și autoarea principală a studiului. „Metoda noastră le oferă astronomilor un mod de a deduce câte pete are o stea și cum acestea influențează lumina observată.”

O înțelegere mai precisă a sistemelor planetare

Atunci când o planetă trece prin fața unei stele, lumina acesteia scade într-un mod previzibil, fenomen numit tranzit. Dacă pe suprafața stelei există pete, curba de lumină rezultată nu mai este lină, ci prezintă mici variații suplimentare — semnături ale petelor stelare.

Analizând aceste neregularități, cercetătorii pot afla nu doar caracteristicile planetei (mărime, orbită, temperatură estimată), ci și proprietăți detaliate ale stelei: nivelul de „pătare”, unghiul de înclinare al orbitei planetei și chiar orientarea rotației stelare.

Pentru testarea metodei, echipa a analizat sistemul TOI 3884, situat la aproximativ 141 ani-lumină în constelația Fecioarei. Planeta TOI 3884 b, descoperită de TESS în 2022, este un gigant gazos de aproximativ cinci ori mai mare decât Pământul. Modelul a arătat că steaua sa prezintă o concentrare de pete la polul nord, orientat spre Pământ.

Noua tehnică va fi deosebit de utilă pentru misiunea Pandora, un satelit NASA care va studia atmosferele exoplanetelor și activitatea stelelor lor gazdă prin observații pe termen lung, în mai multe lungimi de undă.

Impact asupra viitoarelor misiuni spațiale

În acest fel, astronomii vor putea diferenția mai bine între semnalele provenite din atmosfera unei planete și cele generate de variabilitatea stelei.

„Dacă dorim să căutăm apă în atmosfera planetelor, trebuie să fim siguri că nu confundăm aceste semnale cu cele produse de stele”, a subliniat Brett Morris, coautor al studiului și inginer software la Space Telescope Science Institute.

Rezultatele obținute arată că metodele inovatoare pot transforma modul în care astronomii interpretează datele despre exoplanete. Astfel, va fi posibilă o înțelegere mai precisă a sistemelor planetare, deschizând calea către descoperiri despre condițiile de habitabilitate din univers, scrie EurekAlert.

„Cu cât înțelegem mai bine stelele, cu atât înțelegem mai bine și planetele lor. Iar acest lucru ne ajută să înțelegem și propriul nostru loc în cosmos”, a declarat Allison Youngblood, om de știință al proiectului TESS la NASA Goddard Space Flight Center.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Astronomii au urmărit o explozie cosmică masivă de acum 12 miliarde de ani. „Acesta este cel mai îndepărtat eveniment în care putem vedea direct lumina scăpând din jurul stelelor”

Unele planete sunt capabile să-și formeze propriile sisteme, chiar și fără stele

Inteligența Artificială a cartografiat milioane de obiecte cosmice pentru a identifica stele, galaxii și quasari

Pentru prima dată, astronomii au găsit apă în jurul unei stele similare Soarelui