Japonia declară moartă sonda Akatsuki, ultima misiune activă a omenirii pe orbita planetei Venus

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Venus își pierde ultima navă spațială activă. Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) a declarat marți (28 octombrie a.c.) că sonda spațială Akatsuki este pierdută, la mai bine de un an după ce nava de studiere a climei venusiene a încetat să mai răspundă la comenzile transmise centrul de control.

Venus își pierde ultima navă spațială activă. „Aceasta a fost o misiune care ne-a schimbat percepția despre vecina noastră de dimensiuni apropiate Pământului și a deschis drumul către noi descoperiri despre ce transformă o planetă într-un paradis sau un iad”, au transmis oficialii JAXA, făcând referire la condițiile extreme de presiune și temperatură de la suprafața lui Venus. Agenția a precizat că misiunea Akatsuki a generat 178 de lucrări științifice și că și-a triplat durata de viață proiectată, de 4,5 ani, deși sonda ratase inițial intrarea pe orbita planetei.

Sonda, în valoare de 300 de milioane de dolari și cunoscută și sub numele de Venus Climate Orbiter, a fost lansată în 2010, dar o defecțiune la motorul principal a făcut ca nava să rateze manevra critică de intrare pe orbită. În mod remarcabil, misiunea a supraviețuit suficient de mult pentru o a doua tentativă în 2015, după cinci ani petrecuți orbitând Soarele, când Akatsuki a reușit, în cele din urmă, să intre pe orbita lui Venus.

„Cu motorul principal deteriorat, echipa a fost nevoită să devină creativă. Nava trebuia să încerce capturarea folosind propulsoare mult mai slabe, destinate doar controlului de altitudine și ajustărilor fine. O astfel de manevră nu mai fusese realizată vreodată, dar explorarea înseamnă tocmai redefinirea imposibilului”, a explicat JAXA.

Venus își pierde ultima navă spațială activă. Povestea lui Akatsuki

Akatsuki nu doar că a reușit intrarea pe orbită, dar a continuat să studieze planeta Venus timp de aproape un deceniu. JAXA a pierdut definitiv contactul pe 29 mai 2024, după o lună de probleme de comunicare. Scopul sondei era studierea climei venusiene, într-un mediu unde temperaturile pot topi plumbul, iar presiunea atmosferică zdrobește în doar câteva minute orice navă care încearcă să aterizeze. Akatsuki observa în special banca de nori venusieni situată între 50 și 70 km deasupra suprafeței, scrie Space.com.

„În această regiune, vânturile suflă cu viteze comparabile cu trenurile japoneze de mare viteză Shinkansen, de aproximativ 60 de ori mai rapide decât rotația planetei, un fenomen cunoscut sub numele de superrotație”, a notat JAXA. În timp ce norii venusieni înconjoară planeta în aproximativ patru zile terestre, o zi venusiană durează 243 de zile pământești, din cauza rotației extrem de lente.

Akatsuki a obținut progrese importante în înțelegerea superrotației. „Pe măsură ce Akatsuki observa constant suprafața planetei, cercetătorii au comparat sute de imagini, măsurând viteza norilor care se deplasau în jurul globului”, a precizat JAXA. Analiza a arătat că accelerarea norilor depindea de ora locală solară, sugerând că rotația rapidă a atmosferei este menținută de căldura provenită de la Soare. Această descoperire are implicații și pentru posibila locuibilitate a exoplanetelor.

Un deceniu de cercetare a planetei Venus

Venus își încheie orbita în jurul Soarelui în 225 de zile, o perioadă mai scurtă decât rotația sa, ceea ce o face aproape blocată mareic: o emisferă este mereu orientată spre Soare, asemenea feței vizibile a Lunii în raport cu Pământul.

„Multe dintre exoplanetele descoperite pot fi, la rândul lor, blocate mareic și se discută intens dacă acest fenomen le reduce șansele de a fi locuibile. Fără un mecanism de redistribuire a căldurii, aerul de pe partea întunecată a unei astfel de planete ar îngheța, ducând la colapsul atmosferei. Însă dacă rotația rapidă a atmosferei, precum cea de pe Venus, este alimentată de energia solară, atunci acest proces ar putea menține atmosfera stabilă și pe alte lumi”, a explicat JAXA

La lansare, Akatsuki dispunea de șase instrumente științifice, toate funcționale când sonda a intrat pe orbită în 2015. Două camere în infraroșu s-au defectat după un an, dar ultimele patru instrumente erau încă operaționale când sonda a încetat să mai comunice, în 2024.

Venus își pierde ultima navă spațială activă. Ce planuri există pentru viitor?

Misiunea a dus și la alte descoperiri: un fenomen atmosferic în formă de arc, care a persistat cel puțin patru zile terestre, cauzat, probabil, de munții venusieni ce ridicau gazele din atmosfera inferioară sub forma unei unde gravitaționale mai pronunțate decât cele observate pe Pământ. Pentru a înțelege mai mult, JAXA subliniază că sunt necesare noi misiuni către Venus.

Unele sunt deja în planificare: NASA dezvoltă misiunea DAVINCI, care va pătrunde în atmosferă, și misiunea VERITAS, destinată explorării orbitei și studierii suprafeței planetei. În paralel, Agenția Spațială Europeană (ESA) pregătește sonda EnVision, ce va analiza atmosfera, interiorul și suprafața lui Venus.

Totuși, DAVINCI și VERITAS se află în pericol, întrucât proiectul de buget NASA pentru 2026 propus de președintele Donald Trump reduce finanțarea agenției cu 24% și anulează zeci de misiuni științifice. Viitorul acestor proiecte rămâne incert, fiind încă negociat de politicieni în timpul blocajului guvernamental început la 1 octombrie după ce nu s-a ajuns la un acord bugetar pentru noul an fiscal.

Vă recomandăm să citiți și:

Telescopul Webb tocmai a răsturnat tot ce au crezut cercetătorii despre viața în Univers

Astronomii au descoperit cel mai puternic și mai îndepărtat cerc radio observat până acum

Incertitudinea cuantică a fost captată în timp real folosind impulsuri de lumină ultrascurte

O descoperire contrazice ce au crezut cercetătorii despre primele forme de viață de pe Pământ