A fi alergic la alte persoane e un coșmar în sine, dar imaginează-ți opusul: ca toți ceilalți să fie alergici la tine. Pare un scenariu absurd, însă acest fenomen există cu adevărat. Se numește „People Allergic To Me” (PATM), adică „Oamenii alergici la mine”, iar, după cum a spus o pacientă de 23 de ani pentru Sky News în 2024, „eu sunt alergenul”.
Ceea ce face situația și mai gravă este că nu există nici tratament, nici leac, și abia începem să înțelegem despre ce e vorba. Fără internet, probabil că nimeni n-ar fi aflat vreodată de existența sindromului.
Primele mențiuni ale sindromului care îi face pe toți ceilalți oameni alergici la tine nu provin din studii medicale, ci din forumuri online, încă din 2007, unde cei afectați povesteau cum îi fac pe ceilalți să strănute sau să tușească, fără ca ei înșiși să aibă vreo boală ori miros anormal.
Mult timp, medicii au considerat plângerile drept reacții psihosomatice. Abia în 2017, cercetătoarea independentă Irene Gabashvili a menționat pentru prima dată PATM într-un studiu preliminar, ca parte secundară a cercetării sale asupra unei alte boli bizare, trimetilaminuria (TMAU), care provoacă un miros corporal persistent. În anii următori, Gabashvili a descoperit o posibilă legătură între PATM și microbiomul intestinal al pacienților.
Recent, însă, fenomenul a început să primească atenție științifică reală. Începând cu 2023, echipe de cercetători din Japonia și California au studiat compușii organici volatili (VOC) eliminați de pielea persoanelor cu PATM. Toți oamenii emană astfel de gaze (etanol, acetonă, metanol, izopren etc.) rezultate din procesele metabolice, iar unele dintre ele sunt eliberate prin piele.
Profesorul Kohji Mitsubayashi de la Universitatea Medicală și Dentară din Tokyo (Japonia) explică faptul că acești compuși pot dezvălui multe despre sănătatea unei persoane și că pielea este o sursă ideală pentru monitorizarea lor continuă. În cazul pacienților cu PATM, cercetătorii japonezi au identificat un compus anormal: toluenul, o substanță chimică iritantă prezentă în solvenți și markere permanente. Nivelul de toluen detectat în gazele pielii acestor persoane era de aproximativ 40 de ori mai mare decât la indivizii sănătoși, scrie IFL Science.
Toluenul irită ochii, pielea și căile respiratorii, ceea ce explică reacțiile celor din jur precum tuse, strănut, senzație de disconfort. Profesorul Yoshika Sekine, de la Universitatea Tokai (Japonia), afirmă că pacienții cu PATM au o capacitate redusă de a metaboliza toluenul în ficat, ceea ce duce la acumularea lui în sânge și la eliminarea prin piele. Cu alte cuvinte, persoanele afectate chiar eliberează în jur un compus iritant, deci reacțiile celor din apropiere sunt reale, nu imaginare.
Din păcate, nu există încă nicio metodă de diagnosticare sau tratament. Unii pacienți susțin că anumite schimbări alimentare, cum ar fi reducerea consumului de zahăr, carne sau lactate, pot ameliora simptomele, dar nu există dovezi științifice clare.
Consecințele psihologice ale trăitului cu PATM sunt devastatoare. Cei afectați se simt izolați, rușinați și fără speranță. „Te distruge complet. Nu pot merge în parc, nu pot face nimic. Viața mea s-a oprit”, a spus o femeie pentru Sky News.
Cum să știi că ai găsit psihologul potrivit: 5 semne cheie
Iluzia conectării: ce ascunde lumea Facebook și cum ne aduce declinul emoțional
Ce a pățit un adolescent după ce a înghițit aproape 200 de magneți
Sfaturi confirmate științific pentru prevenirea constipației