Foame, stres sau obișnuință: Ce controlează cu adevărat ce și când mâncăm?

În aproape orice context social, mâncarea apare inevitabil, iar reacțiile oamenilor sunt diferite: unii se servesc imediat, alții gustă absent, unii ignoră complet tentația, iar alții se forțează să se abțină. Dincolo de preferințe personale, aceste diferențe spun o poveste mai complexă despre felul în care funcționează organismul uman într-un mediu alimentar tot mai agresiv.

Specialiștii spun că primul pas pentru a înțelege aceste reacții este să facem distincția între senzația fizică de foame și dorința de a mânca. Giles Yeo, profesor la University of Cambridge, explică: „Foamea este un semnal ce apare atunci când organismul are nevoie de energie. Dorința de a mânca ține de tot contextul: foame, sațietate și plăcere.”

• Test de cultură generală. Ce este matcha?
• Fizicienii au simulat un proces cuantic care ar putea distruge Universul

Aceste procese sunt controlate de zone diferite ale creierului. Foamea este reglată de hipotalamus, care monitorizează nivelul de zahăr din sânge și hormonii implicați în metabolism. Senzația de sațietate vine din zona inferioară a creierului, activată atunci când stomacul se umple. În paralel, plăcerea de a mânca este gestionată de sistemele de recompensă, influențate de dopamină.

„Toate aceste mecanisme comunică între ele. De aceea, când îți este foarte foame, și o mâncare simplă poate părea delicioasă. Sau poți fi sătul, dar să mai vrei un desert”, spune Yeo.

Diferențele dintre oameni nu țin doar de moment, ci și de biologie, notează The Guardian.

„Există persoane pentru care mâncarea este o plăcere constantă și altele care o tratează strict ca pe combustibil”, explică Yeo.

Cercetările arată că peste 1.000 de gene influențează apetitul, ceea ce face ca reacțiile să fie greu de uniformizat. În plus, mediul joacă un rol decisiv. Timothy Frie arată că vederea, mirosul sau chiar sunetul mâncării pot declanșa dorința de a mânca, independent de nevoia reală de energie.

„Creierul reacționează la semnale învățate, nu doar la lipsa de hrană”, spune el.

Stresul complică și mai mult lucrurile. În perioade de oboseală sau suprasolicitare, capacitatea de autocontrol scade, în timp ce dorința de a mânca (mai ales alimente bogate în zahăr și grăsimi crește. În timp, acest dezechilibru poate afecta modul în care organismul percepe sațietatea.

Industria alimentară exploatează aceste mecanisme în următorul mod: de la mirosuri difuzate în restaurante până la produse concepute pentru a combina texturi și arome irezistibile, totul este gândit pentru a stimula consumul. Problema este că organismul estimează greu aportul caloric al alimentelor care combină carbohidrați rafinați și grăsimi, ceea ce favorizează excesul.

„Trăim într-un mediu alimentar hiper-stimulant”, spune Frie.

Soluția, în opinia lui, ține de conștientizare: „O pauză scurtă și o întrebare: de ce vreau să mănânc acum? pot face diferența.”

Totuși, responsabilitatea nu poate fi doar individuală. „E important să vorbim despre alegeri personale”, spune Yeo, „dar și despre deciziile de sănătate publică care modelează mediul în care trăim.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Copiii neanderthalieni din Germania antică ar fi vânat țestoase minuscule, dar nu pentru a le mânca

De ce pâinea îngrașă chiar și atunci când nu o mâncăm în exces?

Ce ar trebui să mâncăm la fiecare vârstă și cum se schimbă nevoile nutriționale de-a lungul vieții

Confirmat științific! De ce este bine să încălzim mâncarea pentru pisici?