O supernovă sugerează că planetele asemănătoare Pământului sunt frecvente în Univers

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Planetele stâncoase, cum ar fi Pământul nostru, ar putea fi mult mai frecvente decât se credea anterior, potrivit unei noi cercetări publicate în revista Science Advances.

Studiul sugerează că, atunci când sistemul solar s-a format, o supernovă din apropiere l-a „îmbăiat” în raze cosmice care conțineau ingredientele radioactive necesare pentru a forma lumi stâncoase și uscate. Acest mecanism ar putea fi omniprezent în galaxie.

• Antrenamentele de forță, cheia unei bătrâneți sănătoase
• Infrastructura învechită a NASA nu face față lansărilor Artemis. Suma astronomică de care are nevoie agenția…

Se crede că planetele de tip terestru se formează din planetezimale (obiecte compuse din rocă și gheață) care au fost uscate la începutul istoriei sistemului solar.

Acest proces a necesitat multă căldură, care a provenit în principal din dezintegrarea radioactivă a radionuclizilor cu viață scurtă (SLR), cum ar fi aluminiul-26.

Modelele care explică supernovele ca fiind singura sursă a acestor SLR-uri nu pot egala cu exactitate cantitatea de nucleotizi găsită în meteoriți, scrie Phys.org.

Implicații profunde pentru căutarea vieții în Univers

Pentru a furniza suficient material radioactiv, supernova ar fi trebuit să fie atât de aproape de sistemul solar incipient încât ar fi distrus discul de praf și gaze unde se formau planetele.

Pentru a rezolva acest mister, Ryo Sawada și colegii săi au propus un nou concept: mecanismul de imersiune. Echipa a modelat o supernovă care explodează la aproximativ 3,2 ani-lumină distanță – o distanță suficient de sigură pentru a nu distruge discul formator de planete.

Când a explodat, a creat o undă de șoc care a accelerat particulele (în principal protoni), prinzându-le sub formă de raze cosmice.

Un număr mai mare de lumi stâncoase

Atunci când echipa și-a rulat modelul, a descoperit că acesta se potrivea cu cantitatea de materiale radioactive găsite în meteoriți. Această cercetare ar putea avea implicații profunde pentru căutarea vieții în univers, după cum afirmă echipa în lucrare.

„Rezultatele noastre sugerează că planetele stâncoase, sărace în apă, de tip terestru, ar putea fi mai răspândite în galaxie decât se credea anterior.”

Potrivit autorilor studiului, aproximativ 10% până la 50% dintre stelele asemănătoare Soarelui ar fi putut găzdui discuri formatoare de planete cu abundențe de SLR similare cu cele din sistemul solar.

Acest lucru sugerează un număr mai mare de lumi stâncoase, potențial locuibile, acolo în spațiu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Telescopul Spațial James Webb a confirmat cea mai veche și mai îndepărtată supernovă observată vreodată

Dovezi pentru o supernovă rară, descoperite într-o poezie din anul 1181

O supernovă descoperită cu Telescopul Webb confirmă constanta lui Hubble

Astronomii au descoperit un pulsar care „fuge” de o supernovă