Unele obiecte pe care le credeam planete ar putea fi mici găuri negre de la începutul timpului

Ce-ar fi dacă unele dintre lumile extraterestre pe care le-am descoperit nu ar fi, de fapt, planete, ci mici găuri negre de la începutul timpului?

De ani de zile, astronomii cataloghează mii de obiecte care orbitează stele îndepărtate, plecând de la presupunerea că orice corp cu masa unei planete și cu o influență gravitațională asupra stelei-gazdă trebuie să fie o planetă. Totuși, ar putea exista o alternativă mult mai stranie, ascunsă în Universul timpuriu.

• Vocea interioară: ce spun studiile despre autocritica care ne sabotează?
• Femeile sunt mai intuitive decât bărbații? Ce spun studiile despre cum citim emoțiile

Într-un studiu care încă nu a fost evaluat de alți cercetători, oamenii de știință sugerează că unele „exoplanete” detectate ar putea fi, de fapt, mici găuri negre de la începutul timpului. Acestea nu sunt găurile negre obișnuite, formate din colapsarea stelelor masive, ci obiecte ipotetice apărute imediat după Big Bang, când Universul era un amestec extrem de dens și de energetic. Deși ar putea avea masa Pământului sau a lui Jupiter, dimensiunea lor ar fi comparabilă cu cea a unui grepfrut.

Studiu este disponibil pe serverul arXiv.

Unele presupuse planete ar fi mici găuri negre de la începutul timpului

Metodele actuale de descoperire a planetelor sunt foarte bune la măsurarea masei, dar mult mai puțin eficiente în a determina dimensiunea reală a unui obiect. Una dintre cele mai folosite tehnici este metoda vitezei radiale, care urmărește „legănarea” unei stele cauzată de atracția gravitațională a unui corp aflat pe orbită. O legănare mare indică un obiect masiv, una mică un obiect mai ușor, explică Live Science.

Problema este că o planetă cu masa lui Neptun și o gaură neagră cu aceeași masă produc exact același efect asupra stelei. Din acest motiv, autorii studiului au analizat exoplanetele detectate prin această metodă, dar care nu au fost observate niciodată traversând discul stelei, un fenomen numit tranzit. Atunci când are loc un tranzit, planeta blochează o parte din lumină, permițând estimarea dimensiunii sale. Dacă un obiect influențează gravitațional o stea, dar nu blochează deloc lumina, ar putea fi extrem de mic sau ar putea fi o gaură neagră.

Cercetătorii au identificat câteva cazuri interesante, precum Kepler-21 Ac, HD 219134 f și Wolf 1061 d, suficient de masive pentru a face stelele să „se clatine”, dar invizibile pentru telescoape. Ei sugerează că evenimentele de microlentilă gravitațională, scurte amplificări de lumină produse când un obiect masiv trece prin fața unei stele îndepărtate, ar putea trăda existența acestor rătăcitori cosmici antici.

Momentan nu avem răspunsuri concrete

Autorii recunosc însă că aceste exemple sunt doar ipoteze reprezentative. Cel mai probabil, multe dintre ele se vor dovedi a fi planete obișnuite, cu orbite înclinate care nu permit observarea tranzitului.

Următorul deceniu, cu date furnizate de misiuni precum telescopul spațial Nancy Grace Roman, va fi esențial pentru clarificarea acestor mistere. Poate vom observa chiar evaporarea uneia dintre aceste găuri negre prin radiația Hawking, descoperind astfel că Universul este mult mai populat cu relicve ale începuturilor sale decât ne-am imaginat.

Vă recomandăm să citiți și:

Este adevărat că Soarele este o stea pitică?

Cum putem să hrănim întreaga lume fără să distrugem planeta?

Reactoarele de fuziune ar putea crea particule de materie întunecată

Pentru prima dată în istorie, astronomii ar fi descoperit o „superkilonovă”