De ce plângem atunci când suntem fericiți? Știința din spatele lacrimilor de bucurie!

Momentul în care ți se naște copilul, ziua nunții, revederea cu o persoană dragă după ani de absență sau victoria echipei tale favorite pot declanșa lacrimi, deși experiențele sunt profund pozitive. Această reacție, care pare să contrazică logica emoțională elementară, a fost mult timp trecută cu vederea de cercetători, tratată ca o simplă curiozitate sau o anomalie fără explicație clară. Însă studiile recente arată, de asemenea, că lacrimile de bucurie nu doar că au sens din punct de vedere neurobiologic, ci îndeplinesc și o funcție esențială în modul în care organismul gestionează stările interioare extreme.

Atât emoțiile pozitive, cât și cele negative activează sistemul limbic, zona creierului implicată în procesarea sentimentelor și a memoriei. În cadrul acestui sistem, amigdala funcționează ca un sistem de alarmă emoțională care detectează intensitatea și semnalează corpului să reacționeze. Atunci când este puternic stimulată, amigdala activează alte zone cerebrale, inclusiv hipotalamusul, care controlează funcții involuntare precum ritmul cardiac, respirația și producția de lacrimi. Un alt element important este cortexul cingulat anterior, care joacă un rol în reglarea emoțiilor, luarea deciziilor și empatiei, coordonând răspunsul creierului la conflicte emoționale simultane, cum ar fi bucuria amestecată cu tristețea. Oamenii de știință consideră că plânsul de fericire reprezintă o formă de echilibru interior, o modalitate prin care organismul revine la echilibru după o stare emoțională intensă. Plânsul activează sistemul nervos parasimpatic, care încetinește ritmul cardiac și relaxează corpul după descărcarea de adrenalină produsă de sentimentul intens. Cu alte cuvinte, lacrimile ne ajută să ne calmăm. Această idee de resetare nu este unică pentru fericire – plânsul ca răspuns la stres sau traume servește unui scop similar. Ceea ce este remarcabil la lacrimile de bucurie este modul în care acestea ilustrează efortul corpului de a echilibra forțe opuse: ușurarea după teamă, recunoștința după greutăți, mândria după luptă.

• O posibilă piesă din puzzle-ul creierului uman ar putea fi în intestine
• Când mâncarea devine tratament medical

Psihologul Oriana Aragón de la Universitatea Yale, care a studiat extensiv acest fenomen, a introdus conceptul de expresii dimorfice pentru a descrie aceste reacții care par să contrazică reacția de bază. Cercetările sale arată că oamenii care exprimă emoții în această manieră dimorfică o fac ca răspuns general la o varietate de situații provocatoare din punct de vedere psihic, ceea ce sugerează că aceste expresii sunt reacții la stări positive foarte puternice, mai degrabă decât specifice unei situații particulare. Aragón a demonstrat că peste 75% dintre oameni plâng lacrimi de bucurie la un moment dat în viață, iar cei care manifestă această tendință sunt, de obicei, și cei care strâng prea tare un cățeluș adorabil sau mușcă jucăuș un partener de viață.

Lacrimile considerate „de fericire” rareori sunt doar atât. Adesea, ele apar dintr-un amestec de stări și senzații. Un părinte care își privește copilul absolvind poate simți deodată mândrie, nostalgie și puțină melancolie, iar o revedere mult așteptată poate trezi atât bucurie, cât și durerea absenței.

Psihologii numesc aceasta un răspuns de valență duală, o stare emoțională care conține elemente atât pozitive, cât și negative. Aceste amestecuri emoționale angajează și sistemele de memorie, în special hipocampul, care procesează și recuperează istoria personală. De aceea, un moment de bucurie poate aduce în mod neașteptat un nod în gât, activând amintiri ale pierderii, luptei sau dorințelor din trecut.

Un studiu amplu care a analizat peste 13.000 de persoane din 40 de țări a identificat patru categorii principale de lacrimi pozitive: lacrimile de realizare, care apar când cineva atinge un succes meritat sau depășește un obstacol major; lacrimile de afecțiune, declanșate de un sentiment special de apropiere sau comunitate; lacrimile de frumusețe, provocate de măreția naturii, muzicii sau artei vizuale; și lacrimile de amuzament, când ceva este atât de comic încât devine imposibil să reții lacrimile. Cultura joacă, de asemenea, un rol important. Societățile occidentale raportează mai multe lacrimi de frumusețe sau amuzament, în timp ce culturile comunitare manifestă mai frecvent lacrimi de afecțiune.

Lacrimile semnalează vulnerabilitate, autenticitate și profunzime interioară. Plânsul în momentele de bucurie demonstrează celorlalți că ceva profund semnificativ s-a întâmplat, iar în acest fel, lacrimile de fericire pot întări legăturile sociale, pot invita empatia și pot crea momente împărtășite de catharsis.

Cercetările arată de asemenea și faptul că oamenii sunt mai predispuși să ofere ajutor cuiva care plânge, indiferent dacă lacrimile sunt triste sau vesele.

Dincolo de funcția de reglare internă, plânsul eliberează substanțe precum leucina enkefalină, endorfină natural care acționează ca analgezic. Când oamenii plâng din tristețe, acest lucru îi ajută să proceseze durerea și să se simtă mai ușurați, iar când plâng de fericire, aceleași endorfine amplifică starea de bucurie. Astfel, lacrimile încurajează catharsis-ul. În timpul plânsului, corpul eliberează substanțe precum endorfinele, care atenuează durerea și îmbunătățesc dispoziția, dar și oxitocină, hormon asociat cu calmul și legăturile de atașament. Împreună, acestea contribuie la senzația de ușurare și echilibru care urmează după descărcarea intensă.

Așadar, plângem când suntem fericiți pentru că fericirea nu este o experiență simplă. Este adesea încâlcită cu memorie, ușurare, uimire și greutatea semnificației. Lacrimile reprezintă modul creierului de a procesa această complexitate, de a marca un moment care contează, chiar și atunci când este unul de bucurie. Departe de a fi o contradicție, lacrimile de fericire ne reamintesc că viața emoțională este bogată, complicată și, mai presus de toate, profund umană.

Surse:

https://studyfinds.org/why-do-we-cry-happy-tears/

https://www.frontiersin.org/journals/psychiatry/articles/10.3389/fpsyt.2024.1357770/full

https://www.psychologytoday.com/us/blog/the-asymmetric-brain/202011/the-4-types-tears-joy

Vă mai recomandăm să citiți și:

Banii contează mai puțin decât credem pentru fericire, arată un studiu

Fericirea de a fi singur: Cum îi convingi pe ceilalți că ești complet așa cum ești

Martin Seligman și puterea psihologiei pozitive. Cum putem cultiva fericirea și reziliența

Ce este fericirea? „Fericirea nu este ceva gata făcut. Ea vine din propriile tale acțiuni”