Martin Seligman și puterea psihologiei pozitive. Cum putem cultiva fericirea și reziliența

Martin Seligman (n. 1942), este omul care a schimbat direcția psihologiei tradiționale – care se concentra mai ales pe tratarea bolilor și a disfuncționalităților mintale – și a reușit să o facă accesibilă nu doar terapeuților, ci și publicului larg, punând accentul pe punctele forte, pe fericire și pe reziliență, adică pe capacitatea de a te recupera din adversități. Teoria lui este cunoscută printre specialiști ca „psihologie pozitivă”.

Dar ce înseamnă asta mai exact? Înseamnă că nu trebuie să ne concentrăm doar pe tulburări, deficite ori suferințe psihice, ci și pe resursele noastre interioare, pe ceea ce ne ajută să creștem și să înflorim. Înseamnă că optimismul, recunoștința și relațiile sănătoase pot fi la fel de importante ca tratamentul pentru anxietate sau depresie.

• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee undeva unde nu ar trebui să existe
• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert

Seligman a pornit de la ideea că psihologia, vreme de zeci de ani, s-a concentrat aproape exclusiv pe „ce nu merge bine” în om – traume, patologii, dezechilibre – lăsând în umbră întrebarea fundamentală: ce îi face pe oameni fericiți? A demonstrat, prin studii ample, că oamenii care își cunosc și valorifică punctele forte tind să aibă o viață mai satisfăcătoare și își pot depăși mai bine obstacolele. „Psihologia pozitivă nu înseamnă să ignori suferința, ci să descoperi resursele care te ajută să o gestionezi,” spunea Seligman într-un interviu.

Ce înseamnă psihologia pozitivă în practică?

Câteva dintre studiile sale au arătat că oamenii care practică recunoștința în mod regulat – de exemplu, scriind într-un jurnal trei lucruri bune care li s-au întâmplat în fiecare zi – își reduc nivelul de anxietate și depresie și își îmbunătățesc somnul. Alte cercetări au demonstrat că persoanele care își identifică punctele forte (calitățile esențiale care îi definesc, precum curajul, perseverența sau bunătatea) și le folosesc în mod conștient în viața de zi cu zi, raportează niveluri mai mari de fericire și de implicare în viață.

Pentru omul obișnuit, mesajul este simplu: nu e nevoie să faci schimbări dramatice peste noapte, ci să integrezi mici obiceiuri care îți antrenează optimismul. De exemplu, un exercițiu clasic al lui Seligman este „Scrisoarea recunoștinței”: scrii o scrisoare cuiva din viața ta care a avut un impact pozitiv (explicându-i ce a făcut pentru tine și cum a influențat pozitiv viața ta), dar căruia nu i-ai mulțumit niciodată cu adevărat, și i-o citești personal, dacă acest lucru este posibil. Impactul emoțional și asupra ta, și asupra relației, este profund.

Cum se poate aplica în viața de zi cu zi?

Un manager care aplică principiile psihologiei pozitive nu se limitează la a sancționa greșelile angajaților, ci și la a le recunoaște meritele, încurajând astfel motivația și loialitatea. Un profesor care le oferă elevilor exerciții de reflecție asupra punctelor forte personale creează nu doar performanță școlară, ci și reziliență emoțională. Un părinte care își încurajează copilul să observe ce a făcut bine într-o zi grea îl învață să privească lumea nu doar prin filtrul dificultăților, ci și a soluțiilor.

În cartea sa celebră, Flourish (2011), Seligman a introdus modelul PERMA – un acronim pentru cinci elemente esențiale ale unei vieți împlinite: Positive emotions (emoții pozitive), Engagement (implicare), Relationships (relații sănătoase), Meaning (sens) și Accomplishment (realizări). Aplicarea acestui model nu înseamnă să alergi permanent după fericire, ci să construiești zilnic un echilibru între emoții, muncă, conexiuni și obiective.

Între optimism și realism

Unii critici i-au reproșat lui Seligman că psihologia pozitivă riscă să transforme fericirea într-o obligație socială sau într-o presiune. Dar răspunsul său a fost clar: optimismul autentic nu este naivitate, ci o alegere conștientă de a vedea oportunitățile chiar și în mijlocul dificultăților. „Nu e vorba de a zâmbi fals, ci de a construi resurse reale pentru a face față vieții,” explică el. În vreme ce unii cred că psihologia pozitivă înseamnă să fii mereu fericit și să ignori problemele, Seligman spune că nu despre asta este vorba. Nu trebuie să pretinzi că nu suferi sau că ai emoții negative și nici să te simți presat a părea feeric non-stop. La fel, cum nu trebuie nici învinovățiți oamenii din jurul tău pentru că nu sunt destul de pozitivi.

Însă, lucrând la construirea de resurse reale, zice Martin Seligman, îți poți dezvolta un set de instrumente mintale care să te ajute să treci prin greutăți. Nu ignori furtuna, ci înveți să construiești o umbrelă rezistentă. Iar aceste instrumente metale esențiale sunt: reprogramarea gândirii (nu capitulezi în fața unui eșec – „Sunt un ratat”, dar o posibilitate de a schimba ceva – „Asta nu a mers, dar încerc altceva”; antrenarea creierului să observe micile bucurii zilnice (soarele, o cafea bună, o discuție amicală relaxantă) – asta creează o rezervă de energie pozitivă pentru momentele grele; practicarea recunoștinței (gândește-te în mod regulat la ce ai bun și la cine te ajută) – asta te ajută să vezi și partea plină a paharului; și folosindu-te de punctele tale forte (află care îți sunt calitățile principale și folosește-le când ai o problemă.)

Altfel spus, Seligman sugerează să ne gândim ca la o clădire – zâmbetul fals este o fațadă frumoasă pe o clădire cu fundație slabă. Se va dărâma la primul cutremur. Iar resursele reale reprezintă o fundație puternică. Când vin cutremurele (provocările), clădirea (tu) va tremura, dar va rezista. Deci, ideea lui Seligman este simplă: scopul nu este să fii mereu fericit, ci să devii puternic, astfel încât să poți face față la aproape orice apare în viață.

Psihologii contemporani confirmă impactul acestei perspective. Barbara Fredrickson, cercetătoare în emoții pozitive, arată că acestea nu doar că ne fac să ne simțim bine, dar ne și lărgesc perspectiva, ne îmbunătățesc creativitatea și capacitatea de rezolvare a problemelor. Cu alte cuvinte, starea de bine nu e doar un efect al succesului, ci și un ingredient al lui.

Ce ar trebui să reținem în principal?

Dincolo de teorii și de modele academice, lecția centrală a lui Martin Seligman este că fiecare om are în el resurse pentru a trăi o viață mai bună. Încrederea, recunoștința, relațiile sănătoase și împlinirea interioară nu sunt luxuri, ci fundamentele unei existențe echilibrate. Dacă îți pui zilnic întrebarea „Ce a mers bine azi?” și cauți un răspuns autentic, deja ai început să-ți construiești fericirea de la temelii.

Biografie

Martin Elias Peter Seligman s-a născut la 12 august 1942, în Albany, New York. A studiat la Princeton University, unde a obținut diploma de licență în filozofie în 1964, continuându-și doctoratul în psihologie la University of Pennsylvania, unde mai târziu a devenit profesor și director al Centrului de Psihologie Pozitivă.

A publicat peste 20 de cărți și 250 de articole științifice. Printre cele mai influente volume se numără Learned Optimism (1990), Authentic Happiness (2002) și Flourish (2011). Lucrările sale au fost traduse în zeci de limbi și au influențat politici educaționale și programe de sănătate publică.

Seligman a fost președintele American Psychological Association (APA) în 1998 și a primit numeroase premii pentru contribuția sa la psihologie, inclusiv Lifetime Achievement Award. Prin cercetările și aplicarea lor practică, este recunoscut drept „părintele psihologiei pozitive”, un domeniu care a schimbat fundamental felul în care privim sănătatea mintală și potențialul uman.

Surse:

https://positivepsychology.com/who-is-martin-seligman/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3156609/

https://link.springer.com/article/10.1007/s10902-020-00261-5

https://sdlab.fas.harvard.edu/cognitive-reappraisal/positive-reframing-and-examining-evidence

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce ne place să ne temem de Halloween: psihologia groazei controlate

Psihologii spun că empatia față de durerea altora își atinge maximul la începutul vârstei adulte

Test de cultură generală. Care este diferența dintre psiholog și psihiatru?

Prima literă a prenumelui poate prezice viața unui om, susțin cercetătorii în psihologie