Care ar putea fi adevărata formă a Sistemului Solar? Astronomii sunt cu un pas mai aproape de a afla!

Suntem pe cale de a afla adevărata formă a Sistemului Solar. Granița Sistemului Solar este în continuare insuficient înțeleasă. Știm că ne aflăm în interiorul lui, într-o regiune a spațiului numită heliosferă, unde domină particulele emise de Soare. Dincolo de aceasta, controlul este preluat de fluxul de particule din spațiul interstelar. Între cele două zone, acolo unde heliosfera se întâlnește cu mediul interstelar, se află heliopauza și unda de șoc frontală. O nouă misiune NASA este pe cale să ofere informații esențiale despre ambele.

Lansată în septembrie anul trecut, misiunea se numește Interstellar Mapping and Acceleration Probe (IMAP), iar în urmă cu doar câteva săptămâni a ajuns la poziția sa finală, într-o regiune a spațiului cunoscută drept punctul Lagrange 1 (L1). Acesta se află la aproximativ 1,5 milioane de kilometri de Pământ, pe direcția Soarelui. Este locul în care gravitația Soarelui și a Pământului se echilibrează, permițându-i sondei să facă o orbită completă pe an.

• Cercetătorii au rezolvat un mister vechi de 100 de ani despre un fenomen care ne influențează…
• Un studiu a descoperit cauza pentru o ploaie chimică misterioasă care tot cade peste întreaga planetă

Suntem pe cale de a afla adevărata formă a Sistemului Solar. Poziționarea aproape de centrul Sistemului Solar poate părea neobișnuită pentru a-i studia marginile, însă secretul IMAP constă în faptul că este proiectată să analizeze radiațiile provenite de la heliopauză și de la unda de șoc.

Sonda IMAP ne va ajuta să aflăm adevărata formă a Sistemului Solar

Atunci când vântul solar lovește particulele din mediul interstelar, se formează atomi energetici neutri (ENA). Studiind acești atomi, IMAP poate oferi informații despre structura regiunii de frontieră și despre variațiile acesteia, inclusiv despre modul în care forma heliosferei se schimbă în funcție de activitatea solară.

Din punctul L1, IMAP beneficiază de o vedere completă, la 360 de grade, asupra heliosferei, dar și de o perspectivă neobstrucționată asupra Soarelui. Misiunea va monitoriza, de asemenea, vremea spațială și va putea oferi un avertisment cu aproximativ 30 de minute înainte ca radiații solare periculoase să ajungă în apropierea Pământului. Deși misiunea a început oficial la 1 februarie, sonda nu a stat degeaba nici până atunci. În faza de testare, echipa a verificat toate instrumentele pentru a se asigura că funcționează corect, iar rezultatele sunt extrem de încurajatoare, scrie IFL Science.

„Este pur și simplu uimitor că, în primele câteva săptămâni de observații, vedem date ENA atât de clare și de consistente pe întreg intervalul de energie, care acoperă un factor de 10.000, măsurat colectiv de cele trei camere. Acest lucru, alături de datele excelente obținute la prima lumină de toate celelalte șapte instrumente, reprezintă un început de 10 din 10, nota maximă pentru misiune”, a declarat David McComas, profesor la Universitatea Princeton (SUA) și cercetător principal al misiunii IMAP.

Misiunea IMAP ar putea deveni prioritară

Până în prezent, doar două obiecte construite de om au ajuns în spațiul interstelar: Voyager 1 și Voyager 2. Acestea au măsurat schimbările de particule la traversarea heliopauzei și apoi la întâlnirea cu unda de șoc, cunoscută drept „zidul de foc” de dincolo de granița Sistemului Solar, unde mediul interstelar se izbește de heliosferă.

Au existat propuneri pentru o misiune care să observe Sistemul Solar din exterior, iar cercetătorii au schițat chiar și metodele prin care acest lucru ar putea fi realizat, însă deocamdată nu există planuri concrete. Cu toate acestea, datele furnizate de IMAP ar putea aduce revelații care să transforme o astfel de misiune într-o prioritate.

Vă recomandăm să citiți și:

Pământul tocmai a fost lovit de cea mai puternică furtună de radiații solare din ultimii peste 20 de ani

Astronomii sunt la un pas de a rezolva misterul exploziilor radio rapide

O teorie halucinantă susține că Pământul își va pierde gravitația în anul 2026

Podurile Einstein-Rosen nu sunt găuri de vierme, ci altceva mult mai straniu