Amintirile noastre s-ar putea să fie, de fapt, doar niște iluzii, indică noi studii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O nouă analiză a paradoxului „creierului lui Boltzmann” sugerează că amintirile și simțul nostru al realității ar putea fi, în teorie, iluzii aleatorii născute din haosul cosmic.

Într-un nou studiu, profesorul David Wolpert (SFI), Carlo Rovelli și fizicianul Jordan Scharnhorst analizează dintr-o nouă perspectivă această idee.

Conceptul sugerează că amintirile, percepțiile și observațiile noastre s-ar putea să nu reflecte deloc un trecut real. În schimb, ele ar fi putut apărea aleatoriu prin fluctuații, creând aparența unei istorii coerente care nu a avut loc niciodată.

Puzzle-ul provine dintr-o tensiune profundă în cadrul fizicii statistice. Un fundament cheie pentru înțelegerea motivului pentru care timpul pare să se miște într-o singură direcție este teorema H a lui Boltzmann, un principiu central în mecanica statistică legat de a doua lege a termodinamicii. Această lege explică de ce entropia tinde să crească în timp, oferindu-ne simțul trecutului și al viitorului.

Cu toate acestea, teorema H în sine este simetrică în timp, ceea ce înseamnă că nu preferă o direcție a timpului în detrimentul celeilalte. Acest lucru creează o implicație surprinzătoare: dintr-un punct de vedere strict formal, este mai probabil ca tiparele care alcătuiesc amintirile și observațiile noastre să provină din fluctuații aleatorii ale entropiei decât dintr-o secvență reală de evenimente trecute.

O problemă crucială

Simplificând, fizica pare să permită posibilitatea ca amintirile noastre să nu fie înregistrări de încredere, ci iluzii detaliate produse de hazard. Această idee tulburătoare este cea care definește ipoteza creierului lui Boltzmann.

Pentru a înțelege mai bine această problemă, cercetătorii au construit un cadru formal care examinează modul în care diferite ipoteze afectează concluziile despre entropie și memorie.

Lucrarea lor conectează ipoteza creierului lui Boltzmann, a doua lege a termodinamicii și „ipoteza trecutului” (care presupune că universul a început într-o stare de entropie scăzută).

O problemă crucială este reprezentată de punctele în timp care sunt tratate ca fiind fixe atunci când se analizează evoluția entropiei. Unele abordări iau starea actuală a universului ca fiind dată și analizează lucrurile pornind de aici. Altele presupun un punct de pornire cu entropie scăzută la momentul Big Bang-ului.

Iluzii născute din haosul cosmic

Studiul introduce ceea ce autorii numesc „conjectura entropiei” pentru a evidenția o problemă cheie în multe argumente existente. Ei arată că discuțiile despre entropie, timp și memorie se bazează adesea pe un raționament subtil.

În aceste cazuri, ipotezele despre trecut sunt folosite pentru a susține concluzii precum fiabilitatea memoriei sau direcția în care crește entropia. Aceleași concluzii sunt apoi folosite pentru a justifica ipotezele originale.

În loc să tranșeze dezbaterea, cercetătorii se concentrează pe clarificarea acestor structuri ascunse. Separând rolul legilor fizice de ipotezele pe care le folosim pentru a le interpreta, studiul oferă o modalitate mai transparentă de a analiza întrebările de lungă durată despre timp, entropie și natura memoriei, scrie Sciencedaily.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce, uneori, uităm chiar și amintirile plăcute?

Creierul astronauților păstrează amintirea gravitației chiar și după luni în spațiu

După ce a înghițit zeci de miliarde de dolari, metaversul rămâne doar o amintire

Cercetătorii ar fi descoperit cum să șteargă amintirile neplăcute