Ce spun psihologii despre oamenii care rănesc animale

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

De la primele acte de cruzime în copilărie până la forme grave de abuz, studiile arată că agresiunile asupra animalelor pot anunța comportamente violente împotriva oamenilor.

În investigațiile criminalistice moderne există o ipoteză susținută de numeroase studii: modul în care o persoană tratează animalele oferă uneori indicii despre comportamentele de mai târziu. Această perspectivă nu este o speculație psihologică, ci rezultatul unor analize desfășurate timp de decenii, inclusiv de FBI, instituția care a introdus în 2016 cruzimea față de animale în baza sa națională de date pentru infracțiuni grave. Motivul este explicat clar într-un raport al agenției, unde se arată că agresiunile asupra animalelor pot prefigura, în anumite cazuri, viitoare acte de violență îndreptate împotriva oamenilor.

• Semnele timpurii surprinzătoare care ar putea anunța boala Alzheimer
• Filosoful aproape uitat care a prezis atomii cu 2.500 de ani înaintea fizicii moderne

Psihologii au discutat timp de decenii despre așa-numita „triadă Macdonald”, un model controversat asociat în trecut cu predispoziția spre comportamente antisociale. Cruzimea față de animale apare frecvent în acest set de comportamente. Specialiștii spun că astfel de comportamente nu trebuie tratate automat ca simple episoade fără consecințe. Abuzul asupra unui animal arată dificultăți profunde de gestionare a furiei, lipsă de empatie sau nevoia obsesivă de control. Potrivit Animal Legal Defense Fund, agresorii folosesc adesea animalele ca substitut pentru persoane asupra cărora nu își pot permite să-și manifeste agresivitatea.

Studiile recente merg și mai departe și arată că profilul agresorului nu este întotdeauna cel al unui individ impulsiv. În multe cazuri, este o persoană aparent integrată social, cu viață stabilă, dar cu un istoric de frustrare acumulată și cu o toleranță scăzută la stres. Unele forme de abuz asupra animalelor nu necesită confruntare directă, nu implică risc pentru agresor și pot fi percepute ca o manifestare de „justiție personală”. Tocmai de aceea, astfel de acte pot părea reci, strategice, impersonale.

Un studiu publicat în Journal of Interpersonal Violence a analizat sute de dosare penale și a constatat că abuzul asupra animalelor apare adesea înaintea violenței în familie sau împotriva partenerului. În aceste situații, animalul devine un instrument de exercitare a controlului. În alte cazuri, agresorul lovește animalul nu pentru a-i face rău direct acestuia, ci pentru a transmite un mesaj stăpânului. În investigațiile din SUA, astfel de gesturi au fost întâlnite în contexte de intimidare, șantaj sau răzbunare.

Psihologii comportamentali subliniază că profilul agresorului include adesea o combinație de factori, de la sensibilitate scăzută la suferință, la dificultăți de autoreglare emoțională, antecedente de violență în copilărie sau expunere la abuz. Psihologul Albert Bandura, cunoscut pentru teoria învățării sociale, interpreta un astfel de comportament ca fiind rezultatul unui proces de imitație: violența nu apare spontan, ci este învățată prin observarea și repetarea unor modele din familie sau comunitate, în special atunci când aceste comportamente nu sunt sancționate.

Pentru autorități, identificarea agresorilor rămâne dificilă. Actele de abuz asupra animalelor se întâmplă rareori în prezența martorilor, iar toxicologia sau necropsia pot confirma cauza morții, dar nu și autorul. Datele colectate la nivel internațional conturează totuși un mesaj clar: cruzimea față de animale nu este un detaliu minor, ci un semnal de alarmă în dinamica violenței interumane.

În România, deși legislația s-a îmbunătățit semnificativ, profilul agresorului rămâne un teritoriu puțin discutat public. Dar perspectivele oferite de psihologie și criminologie arată că astfel de acte nu trebuie ignorate sau minimalizate. Specialiștii spun că astfel de acte pot semnala probleme serioase de empatie, control al impulsurilor și gestionare a agresivității.

Surse:

https://www.fbi.gov/news/stories/-tracking-animal-cruelty

https://leb.fbi.gov/articles/featured-articles/the-link-between-animal-cruelty-and-human-violence

https://www.humaneworld.org/en/resources/animal-cruelty-facts-and-stats

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7297146/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ceva ciudat se întâmplă cu animalele care trăiesc în orașe, arată un studiu global

O specie necunoscută de koala, descoperită în Australia: animalul dispărut avea un craniu diferit de cel al exemplarelor moderne

Test de cultură generală. Care animal simte cu dinții?

O descoperire uimitoare pune sub semnul întrebării originile vieții animale