Theta Eridani nu mai este printre cele mai strălucitoare stele de pe cer. Doi astronomi propun o explicație pentru unul dintre cele mai vechi mistere din istoria observațiilor cerului: de ce steaua Theta Eridani, cunoscută și sub numele de Acamar, era considerată în Antichitate una dintre cele mai strălucitoare de pe cer, deși astăzi abia se numără printre stelele vizibile cu ochiul liber. Studiul, care încă nu a fost evaluat de alți specialiști, sugerează că luminozitatea excepțională a fost provocată de transferul de materie dintre două stele dintr-un sistem triplu.
Theta Eridani nu mai este printre cele mai strălucitoare stele de pe cer. În urmă cu aproape 1.900 de ani, astronomul Ptolemeu a inclus Theta Eridani printre cele mai strălucitoare 13 stele, în lucrarea Almagest. Și Hiparh, cu opt secole înainte, precum și astronomul persan Abd al-Rahman al-Sufi, au descris-o ca fiind deosebit de luminoasă. Totuși, până în 1598, steaua era deja clasificată drept un astru obișnuit de magnitudinea a treia, aproximativ la fel cum este observată și în prezent.
De-a lungul timpului au fost propuse explicații precum erori de identificare sau de transcriere, însă noile observații indică existența unei a treia stele, aflată foarte aproape de componenta principală a sistemului.
Autorii studiului, Idel Waisberg și Boaz Katz, de la Weizmann Institute of Science (Israel), susțin că cele două stele apropiate sunt separate de o distanță de aproximativ 12 ori mai mică decât cea dintre Pământ și Soare. Ambele sunt mai mari și mai grele decât Soarele, iar una dintre ele tocmai trecea printr-o etapă importantă a evoluției sale, când a început să transfere materie către companionul său în timpul apropierilor repetate de pe o orbită foarte alungită.
Cercetătorii cred că energia orbitală a încălzit acest flux de materie atât de mult încât a devenit mai strălucitor decât oricare dintre cele două stele. Deși cantitatea de materie transferată a fost relativ redusă, fenomenul ar fi făcut ca întregul sistem să pară mult mai luminos pentru observatorii de pe Pământ, scrie IFL Science.
Pe măsură ce interacțiunea gravitațională a făcut orbita mai circulară, stelele nu s-au mai apropiat suficient pentru ca transferul de materie să continue, iar sistemul și-a pierdut strălucirea neobișnuită, ajungând la luminozitatea observată astăzi.
:format(webp):quality(80)/https://www.descopera.ro/wp-content/uploads/2026/07/Theta-Eridani-nu-mai-este-printre_Waisberg_Katz_arXiv-2026_descopera.jpg)
Autorii subliniază că astfel de episoade sunt întâlnite în cazul novelor, însă acestea implică, de regulă, o pitică albă și o stea de pe secvența principală, durând doar câteva săptămâni sau luni. În schimb, fenomenul propus pentru Theta Eridani ar fi persistat timp de aproape o mie de ani, ceea ce l-ar face fără precedent.
Cercetătorii admit că această fază luminoasă ar fi reprezentat doar o fracțiune infimă din viața de aproximativ un miliard de ani a sistemului stelar, dar consideră că explicația este mai plauzibilă decât ipotezele formulate până acum.
Studiul este disponibil sub forma unui preprint pe platforma arXiv.
Prima linie de apărare a Pământului împotriva microbilor extratereștri
Sonda spațială Lucy a detectat apă străveche pe un asteroid cu o rotație bizară
O supernovă rară a „decojit” straturile unei stele și a dezvăluit un secret important al Universului
Telescopul James Webb dezvăluie secretele unui roi de galaxii neașteptat de evoluat