Exact când credeam că începem să înțelegem Universul, o nouă enigmă dă peste cap teoriile cosmologice. O aliniere neobișnuită în radiația cosmică de fond, cunoscută sub numele de „Axa Răului”, pare să se orienteze ciudat în raport cu Sistemul nostru Solar.
Universul are obiceiul de a ne surprinde exact când credem că am pus cap la cap piesele puzzle-ului. S-a întâmplat în secolul al XVII-lea, când am realizat că Pământul nu este centrul universului, și se întâmplă și astăzi. De această dată, pare să provină chiar de la prima lumină emisă în cosmos.
În 1964, fizicianul Arno Allan Penzias și radioastronomul Robert Woodrow Wilson au detectat un zgomot de fond persistent în observațiile lor, asemănător unui fâșâit static de radio, scrie IFLScience.
După ce au eliminat toate interferențele terestre posibile, zgomotul a rămas. Ceea ce descoperiseră era radiația cosmică de fond (CMB), radiația reziduală, slab detectabilă, care pătrunde în întregul univers observabil, o dovadă incontestabilă a modelului Big Bang care le-a adus ulterior Premiul Nobel.
Deși radiația cosmică de fond susține teoria Big Bang, ea aduce la pachet și mistere de nepătruns. Cel mai bizar dintre acestea este numit de astronomi „Axa Răului”.
Conform principiului cosmologic, universul ar trebui să fie izotrop și omogen. Adică, dacă privim la o scară suficient de mare, universul ar trebui să arate la fel în orice direcție.
Pentru a analiza aceste variații, astronomii împart cerul în tipare numite multipoli. Iar dacă temperaturile ar fi aleatorii, aceste segmente nu ar trebui să prezinte nicio corelație. Însă datele colectate de misiunile COBE și WMAP ale NASA, confirmate ulterior și de telescopul Planck, arată o aliniere izbitoare între axele preferențiale ale cvadrupolului și octopolului. Această aliniere rupe izotropia statistică și pune sub semnul întrebării însuși principiul cosmologic.
Ceea ce provoacă cele mai mari dureri de cap este faptul că această axă pare să se alinieze cu planul Sistemului Solar. Temperaturile „deasupra” axei par ușor mai ridicate, în timp ce cele de „dedesubt” sunt ușor mai scăzute, chiar și după ce se aplică corecțiile pentru mișcarea Sistemului Solar și a propriei noastre galaxii.
„Nu există niciun motiv fizic cunoscut pentru care Universul la scară mare ar trebui să se alinieze cu orientarea minusculului nostru Sistem Solar.”
Majoritatea oamenilor de știință sunt de părere că această anomalie este probabil o eroare de procesare a datelor sau o influență locală, provocată de structuri masive din vecinătatea noastră astronomică. Separarea surselor locale de radiații de semnalele cosmologice primordiale este extrem de dificilă.
Totuși, problema persistă și refuză să dispară. Dacă se va dovedi că axa este reală și nu o simplă anomalie instrumentală, aceasta ar putea forța rescrierea modelelor noastre cosmologice standard. Deocamdată, „Axa Răului” rămâne mai degrabă un puzzle sâcâitor decât un motiv de îngrijorare, dar ne reamintește cât de puține știm încă despre cosmos.
Fizicienii au creat un „mini-univers” în care timpul a apărut de unul singur
Test de cultură generală. Care este cel mai mic lucru din Univers?
Telescopul Euclid a descoperit cei mai vechi quasari din Univers