Cursa militară spațială dintre SUA și China ajunge într-o nouă etapă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Competiția militară dintre SUA și China intră într-o etapă în care sateliții nu mai sunt priviți doar ca instrumente pentru comunicații, navigație sau spionaj.

Cele două puteri dezvoltă tehnologii care le-ar putea permite să urmărească alte nave spațiale, să se apropie de ele și, în anumite situații, să le dezactiveze sau chiar să le captureze, scrie Clash Report. Orbita Pământului devine astfel un domeniu tot mai important al confruntării militare dintre Washington și Beijing. Iar unele dintre tehnologiile dezvoltate pentru operațiuni aparent civile, precum realimentarea sau repararea sateliților, pot căpăta o cu totul altă semnificație într-un conflict.

Un vehicul spațial chinez fără echipaj a eliberat în luna iunie un satelit de mici dimensiuni, la sute de kilometri deasupra Pământului, într-o regiune orbitală în care se află atât aparate comerciale, cât și militare. Potrivit companiei de monitorizare spațială LeoLabs, obiectul s-a apropiat și a efectuat manevre în jurul unui alt satelit chinez, după care a revenit în apropierea vehiculului spațial.

Scopul exact al misiunii nu este cunoscut. Manevra arată însă cât de mult au evoluat sateliții capabili să-și modifice activ traiectoria, în loc să rămână pe orbite relativ fixe. Oficialii americani au descris anterior unele exerciții chineze drept un fel de „dogfight” orbital, în care mai mulți sateliți efectuează simultan manevre complexe și se apropie unul de altul. China a demonstrat, de asemenea, că poate captura un satelit dezafectat și îl poate muta pe o altă orbită.

Una dintre cele mai importante tehnologii aflate în dezvoltare este realimentarea sateliților pe orbită. Potrivit unui oficial al U.S. Space Force, China ar fi încercat anul trecut o operațiune de realimentare în spațiu. Tehnologia este importantă deoarece combustibilul reprezintă una dintre principalele limitări ale unui satelit care efectuează permanent manevre. Un aparat care poate fi realimentat ar putea rămâne operațional mai mult timp și ar putea efectua mult mai multe operațiuni de urmărire, apropiere sau evitare. În timp ce realimentarea poate avea utilizări civile evidente, aceeași capacitate poate deveni extrem de valoroasă într-un conflict orbital.

Instituții chineze cu legături militare lucrează și la sisteme care ar putea face sateliții mai autonomi în timpul operațiunilor de urmărire. Documente referitoare la brevete indică dezvoltarea unor tehnologii prin care un satelit poate calcula autonom manevre eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil atunci când urmărește o altă navă spațială. Cercetători de la Universitatea Națională de Tehnologie pentru Apărare din China au descris, la rândul lor, sisteme capabile să gestioneze simultan sute de sateliți în cadrul unor misiuni defensive și operaționale. Alte cercetări chineze au analizat inclusiv sateliți de urmărire care ar putea utiliza plase pentru capturarea unor obiecte aflate pe orbită.

Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale noii competiții spațiale. Un satelit capabil să se apropie de o altă navă poate fi folosit pentru inspecție, reparare, realimentare sau îndepărtarea unor obiecte periculoase. Aceleași capabilități pot fi însă adaptate pentru operațiuni militare. Șeful operațiunilor spațiale ale SUA, generalul Chance Saltzman, a avertizat în iulie că Beijingul dezvoltă rapid capacități care includ sisteme terestre și spațiale capabile să interfereze cu sau să distrugă ținte. El a descris amenințarea chineză drept „substanțială”.

Washingtonul consideră că simpla protejare a sateliților americani nu mai este suficientă. Generalul Stephen Whiting, șeful U.S. Space Command, a avertizat în repetate rânduri că adversarii ar putea încerca să lovească sistemele spațiale americane încă de la începutul unui conflict, pentru a reduce capacitatea armatei SUA de a opera pe Pământ. Miza este uriașă. Sateliții susțin comunicațiile militare, navigația, informațiile, supravegherea și chiar sistemele de apărare antirachetă. Dacă aceste sisteme ar fi dezactivate, capacitatea forțelor americane de a opera ar putea fi afectată semnificativ. Din acest motiv, oficialii americani susțin dezvoltarea unor interceptoare orbitale și a altor sisteme capabile să amenințe navele spațiale ostile. „Trebuie să fim bine pregătiți pentru un conflict în spațiu”, a declarat Whiting în aprilie, adăugând că, dacă descurajarea eșuează, SUA trebuie să fie capabile să lupte și să câștige.

SUA operează și un vehicul spațial fără echipaj, capabil să transporte încărcături și să lanseze sateliți. Combinația dintre mobilitate și posibilitatea de a transporta sau elibera încărcături îi determină pe unii specialiști să considere că astfel de vehicule ar putea ajunge să semene, din punct de vedere operațional, cu niște „avioane de luptă spațiale”. În același timp, Washingtonul încearcă să își coordoneze mai strâns operațiunile cu aliații.

SUA și Marea Britanie au desfășurat anul trecut o operațiune comună în care un satelit militar american a fost manevrat în apropierea unui satelit britanic, în timp ce satelitul chinez Shiyan 12-01 trecea la aproximativ 83 de kilometri sub acestea. Trei specialiști militari în domeniul spațial au considerat că manevra ar fi putut transmite Beijingului un mesaj strategic: SUA și aliații lor pot opera coordonat în spațiu și își pot proteja sateliții.

Confruntarea orbitală nu se limitează la apropierea fizică dintre sateliți. Printre amenințările luate în calcul se află bruiajul electronic, atacurile cibernetice, laserele terestre și rachetele antisatelit. SUA, China și Rusia operează deja sateliți manevrabili capabili să se apropie și să inspecteze alte nave spațiale. Într-un scenariu de conflict, asemenea tehnologii ar putea fi adaptate pentru a transporta lasere, proiectile sau alte arme. În iunie, U.S. Space Force a anunțat introducerea unei arme electromagnetice terestre produsă de L3Harris Technologies, destinată perturbării sau dezactivării sateliților adversarilor.

Beijingul susține oficial că se opune transformării spațiului într-un teatru de război și afirmă că sprijină utilizarea pașnică a orbitei. China acuză, în schimb, Washingtonul că alimentează cursa înarmării spațiale prin proiecte precum Golden Dome, programul de apărare antirachetă al administrației Trump, și prin ideea unor arme amplasate în spațiu. Autoritățile chineze au declarat că nu dețin informații despre misiunea vehiculului spațial chinez sau despre operațiunile satelitului Shiyan 12-01. Agenția de stat Xinhua a prezentat aceste sisteme ca fiind destinate cercetării mediului spațial și utilizărilor pașnice. În același timp, publicațiile militare chineze au subliniat importanța strategică a controlului spațiului. PLA Daily scria într-un editorial din 2022 că acest control este esențial pentru securitatea națională, obținerea inițiativei strategice și câștigarea unui război.

Pentru moment, nu există o confruntare militară în spațiu între SUA și China. Dar natura tehnologiilor dezvoltate de cele două puteri schimbă treptat modul în care este privită orbita Pământului. Sateliții care pot urmări, inspecta, captura, realimenta sau manevra în apropierea altor nave pot avea atât utilizări civile, cât și militare. Problema este că, într-un conflict, diferența dintre cele două categorii poate deveni foarte mică. Pe măsură ce SUA și China dezvoltă astfel de sisteme, spațiul nu mai este doar infrastructura invizibilă care susține războaiele purtate pe Pământ. Orbita devine ea însăși o zonă în care cele două superputeri încearcă să obțină avantajul strategic.