Un bărbat care a suferit de amnezie indusă de stres timp de mai mulți ani și-a recuperat amintirile după ce și-a găsit un loc de muncă mai ușor, potrivit unui raport medical de caz.
Amnezia pe care o vedem cel mai des în seriale apare de obicei după o lovitură puternică la cap, provocând situații dramatice în care protagonistul uită totul despre propria viață.
Deși traumatismele craniene reprezintă una dintre cauzele amneziei, acest termen general desemnează mai multe tipuri de pierdere a memoriei și nu este singurul factor declanșator. Amnezia poate apărea și în urma unor evenimente traumatizante sau extrem de stresante, precum și a unor leziuni fizice.
„Amnezia disociativă generalizată se caracterizează prin pierderea bruscă a întregii memorii episodice autobiografice a unei persoane, în absența unor leziuni organice asociate ale creierului. De obicei declanșată de stres psihologic sau traumă, această afecțiune severă era numită anterior amnezie psihogenă”, explică un raport de caz publicat în 2019 în BMJ.
Un bărbat a suferit de amnezie indusă de stres timp de 6 ani. Raportul descrie cazul unui bărbat de 40 de ani care a ajuns în atenția medicilor de la secția de psihiatrie a Spitalului Universitar Hokkaido, din Japonia. Originar din Sapporo, bărbatul era descris drept o persoană blândă și introvertită.
Cu câțiva ani înainte de internare, bărbatul administrase o librărie, însă afacerea a intrat în faliment. Pentru a-și găsi un nou loc de muncă, a început să urmeze cursuri la o școală profesională. Spre sfârșitul perioadei de pregătire, însă, nu reușise încă să-și găsească un serviciu, relatează IFL Science.
În ultima zi de cursuri și-a pierdut memoria autobiografică și episodică. Nu-și mai știa nici măcar numele. Din fericire, a fost găsit rătăcind pe străzi de către un prieten, care l-a dus înapoi la familia sa.
Investigațiile efectuate la spital nu au evidențiat leziuni cerebrale semnificative, deși medicii au observat un flux sanguin redus în zona ventrală dreaptă a lobului temporal. Alte teste au indicat o ușoară diminuare a funcțiilor cognitive, în timp ce memoria de lucru rămăsese funcțională.
Bărbatul a fost diagnosticat cu amnezie disociativă asociată unui episod depresiv ușor și a primit tratament cu antidepresive SSRI. După patru luni a fost externat, însă amnezia persista.
Din cauza unei relații deteriorate cu tatăl său, despre care doar tatăl cunoștea detaliile la acel moment, nu a putut reveni acasă și s-a mutat într-un centru rezidențial. Acolo și-a găsit un loc de muncă într-un mic birou, unde a lucrat timp de șase ani și zece luni, rămânând în aceeași stare de amnezie disociativă.
În cele din urmă, a decis să-și schimbe serviciul cu unul mai puțin solicitant, în care lucra câteva ore pe zi. „La două săptămâni după ce a început noul loc de muncă, și-a amintit fiecare detaliu al vieții sale”, au explicat cercetătorii.
„Și-a amintit că își dorise să moară când se terminau cursurile de formare profesională și că, în ultima zi de școală, luase o supradoză. A declarat că, atunci când s-a trezit, își pierduse întreaga memorie autobiografică și episodică”, au adăugat ei.
Investigațiile ulterioare au arătat că problema fluxului sanguin cerebral dispăruse, însă medicii nu au putut stabili exact când s-a produs această schimbare. Ei subliniază și dificultatea de a diferenția amintirile autentice de cele învățate sau imaginate după instalarea amneziei. Cu toate acestea, cercetătorii au considerat că amnezia bărbatului fusese într-adevăr reversibilă.
Cazul oferă însă puține informații care pot fi generalizate, iar autorii solicită cercetări mai aprofundate. „Rapoartele longitudinale naturaliste despre amnezia disociativă generalizată sunt extrem de rare. Este important să se verifice dacă amnezia disociativă și fluxul sanguin cerebral se recuperează în paralel, chiar și atunci când amnezia persistă o perioadă îndelungată”, notează ei.
Cercetătorii au găsit legătura dintre respirație și anxietate
Un simplu tratament intravenos antrenează celulele imunitare pentru a combate bolile autoimune
Ce este sindromul „Rapunzel” și cum poate duce la intervenții chirurgicale de urgență?
Ce înseamnă cu adevărat „inversarea îmbătrânirii” și cum vor cercetătorii să o facă?