Neurocercetătorii au identificat o diferență structurală măsurabilă în creierul persoanelor cu trăsături psihopate.
Într-un studiu publicat în Journal of Psychiatric Research, o echipă de cercetători de la NTU Singapore, Universitatea din Pennsylvania și Universitatea de Stat din California a descoperit că o regiune cerebrală implicată în recompensă și motivație este semnificativ mai mare la acești indivizi.
Folosind imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), echipa a constatat că striatumul este, în medie, cu 10% mai mare la persoanele cu trăsături psihopate comparativ cu grupul de control. Situat adânc în creierul anterior, striatumul coordonează aspecte esențiale precum planificarea mișcărilor, luarea deciziilor și, cel mai important, modul în care creierul răspunde la recompense.
Psihopatia este asociată cu un tipar de personalitate egocentric și antisocial, caracterizat prin lipsa empatiei și a remușcărilor. Deși nu orice persoană cu astfel de trăsături devine infractor, cercetările leagă constant aceste aspecte de un risc crescut de comportament impulsiv și violent.
Descoperirea sugerează că psihopatia nu este modelată exclusiv de experiențele sociale sau de mediu.
„Pe lângă influențele mediului social, este important să considerăm că pot exista diferențe biologice, în acest caz dimensiunea structurilor cerebrale”, explică dr. Olivia Choy, profesor asistent la NTU și coautor al studiului.
Cercetătorii au scanat creierele a 120 de participanți din comunitate (nu doar din populații încarcerate), evaluându-i prin Psychopathy Checklist – Revised.
Rezultatele au arătat că un striatum mai mare este legat direct de o nevoie acută de stimulare, căutarea de senzații tari și impulsivitate. Aceste elemente explică aproape jumătate (49,4%) din asocierea dintre volumul striatal și psihopatie, scrie Sciencedaily.
În dezvoltarea umană tipică, striatumul tinde să se micșoreze pe măsură ce copilul se maturizează. Faptul că la psihopați acesta rămâne mărit sugerează că, de fapt, creierul acestora nu se dezvoltă normal în timpul copilăriei și adolescenței. De asemenea, studiul a confirmat pentru prima dată că această corelație există și în cazul femeilor adulte, nu doar al bărbaților.
Cercetări ulterioare din 2025 au nuanțat aceste date, indicând că psihopatia ar putea implica o rețea mult mai largă de conexiuni cerebrale disfuncționale, însă rolul striatumului rămâne un indiciu vital.
Înțelegerea acestor baze neurobiologice ar putea ajuta, în timp, la rafinarea teoriilor de comportament și la îmbunătățirea strategiilor de prevenție și tratament.
Iată cum poți să afli dacă pisica ta suferă de psihopatie
Care este diferența biologică principală dintre psihopați și persoanele normale?