Prima pagină Stiinta

Creierul muzical

Cecilia Stroe | 03.04.2008 | ● Vizualizări: 2041
Creierul muzical     muzica, perceptie + zoom
Galerie foto (3)

De la Orfeu incoace, muzicii i-a fost neincetat atribuita o anumita putere asupra mintii umane. Felul in care creierul asculta, percepe sau „compune“ o melodie, implicand sofisticate functii cognitive, este in prezent o adevarata mina de aur pentru cercetatori.

Omul intra in contact muzica inca din timpul vietii intrauterine, ascult`nd bataile cardiace, respiratia [i circulatia sanguina a mamei. Acestor sunete li se asociaza cele externe si toate, intr-o maniera sau alta, ii vor influenta existenta viitoare. Dincolo de noi nu exista sunete sau zgomote. Ele reprezinta raspunsuri cerebrale la vibratiile lumii externe. Interactiunile dintre aceste vibratii si creier presupun procese de integrare a ariilor cerebrale specifice, care coreleaza anumite emotii si semnificatii cu sofisticatele structuri cerebrale de producere a senzatiilor sonore.
Ansamblul fenomenelor de perceptie si cognitive implicate in elaborarea mesajului muzical este asadar unul extrem de complex. Atat de complex, incat nu permite identificarea vreunei structuri cerebrale privilegiate, definibile drept centru al muzicii. Multa vreme s-a crezut ca limbajul ar activa emisfera cerebrala stanga, iar muzica emisfera dreapta, dar, la ora actuala, informatiile de care dispun oamenii de stiinta conduc spre o alta concluzie.

Diferitele elemente care compun muzica (tonul, ritmul, armonia, melodia) se distribuie in ambele emisfere cerebrale. Creierul este capabil sa recunoasca muzica, reactia sa fiind diferita de cea prin care raspunde altor stimuli auditivi, precum zgomotele. Nu apar insa diferente intre reactiile cerebrale stimulate de o simfonie de Beethoven, o cantoneta si o melodie provenita dintr-o cultura complet diferita de cea a ascultatorului.
Prin intermediul rezonantei magnetice functionale, cercetatorul Steven Demorest, de la Universitatea din Seattle, a demonstrat ca o melodie chinezeasca antica produce in creierul melomanilor americani
o reactie similara celei provocate de muzica clasica.
In clipa de fata, tehnici precum tomografia cu emisie de pozitroni (PET) si rezonanta magnetica functionala (FMR) le permit oamenilor de stiinta sa vizualizeze ariile cerebrale care se activeaza ca raspuns
la stimulii muzicali si sa urmareasca modalitatile prin intermediul carora diferitele regiuni cerebrale furnizeaza perceptia muzicii si evoca emotiile. Prin implicarea unor arii in mod tipic delegate anumitor functii, explica Enrico Granieri, director al sectiei de Neurologie din cadrul Universitatii din Ferrara, Italia, emisfera dreapta, cea „creativa“, prinde timbrul si melodia, iar cea stanga, „logica“, analizeaza ritmul si inaltimea sunetelor, interactionand, de exemplu, cu aria limbajului, capabila sa recunoasca si sintaxa muzicala.
Continua punere la punct a testelor clinice pentru evaluarea capacitatilor unei persoane de a percepe si a recunoaste o melodie favorizeaza diagnosticarea in faza precoce a anumitor boli ale creierului.
Dar este oare muzica, intr-adevar, o gimnastica eficienta pentru creier? In urma cu aproape 15 ani, doi cercetatori s-au declarat convinsi ca au descoperit ceea ce ulterior a fost numit Efectul Mozart: imediat dupa ascultarea unei sonate a compozitorului, anumite persoane pareau capabile sa rezolve mai usor diferite sarcini cognitive. Majoritatea cercetatorilor este la ora actuala destul de sceptica in legatura cu existenta unei functii specifice muzicii lui Mozart, chiar daca intre timp descoperirea celor doi a devenit atat de faimoasa, incat CD-uri cu muzica marelui clasic si-au facut aparitia chiar si la cursurile dedicate femeilor gravide, in speranta ca aceasta va dezvolta inteligenta fetusilor.

Mult mai probabil, fenomenul se datoreaza altor factori, de pilda cresterii concentrarii, chiar daca unii oameni de stiinta continua sa gaseasca un efect specific al muzicii lui Mozart – si nu, de exemplu, al compozitiilor lui Ludwig van Beethoven, chiar si asupra soarecilor.
In ultima instanta, alte studii alimenteaza convingerea ca exista realmente un efect cognitiv pe termen lung produs de invatarea muzicii, dupa cum sustine si Luisa Lopez, neurofiziolog la Universitatea Tor Vergata din Roma. De asemenea, potrivit unui studiu al cercetatorilor canadieni publicat in revista Brain, mai multi copii de 4-6 ani, dupa douasprezece luni in care au luat lectii de muzica, au inregistrat rezultate mai bune la testele de memorie decat colegi de-ai lor de aceeasi varsta care nu au urmat cursurile. Ulterior, alti specialisti au confirmat ca invatarea muzicii le imbunatateste copiilor performantele la testele spatiale, lingvistice si matematice.

Sex, droguri si rock&roll

Sunetul muzicii? Un adevarat drog, in masura sa activeze creierul la fel ca un stimulent chimic si sa ofere senzatii de placere, excitare sau satisfactie similare celor furnizate de sex si de stupefiante. O sustine profesorul si cercetatorul in domeniul neurologiei Daniel J. Levitin, cel care, in cadrul unui studiu denumit Life Soundtracks, a analizat reactiile biologice ale creierului la stimulii muzicali. Faimos pentru cercetarile sale, Levitin preda la Universitatea McGill din Montreal, de unde de altfel si-a recrutat si participantii la studiu. Pe parcursul testelor realizate pe studentii „cobai“, s-a descoperit ca „muzica produce o reactie chimica gratie careia circuitele neuronale implicate ajuta la modularea nivelurilor de dopamina, asa-numitul hormon al starii de bine, in creier.“ Adica exact ce se intampla si in cazul activitatii sexuale si al consumului anumitor droguri. Spre deosebire de acestea, muzica nu pare a produce efecte secundare devastatoare. Atunci cand ascultam muzica preferata, intra in actiune acelasi mecanism de recompensa care actioneaza si in cazul celor ce joaca jocuri de noroc atunci cand castiga sau in cazul dependentilor de droguri atunci cand isi iau doza preferata. Replicand acelasi tip de senzatii, muzica activeaza in creier circuite asociate cu sistemul nervos autonom si produce reactii chimice precum transpiratia, excitarea sexuala si asa-numitii „fiori pe sira spinarii“. Reactii urmate, in multe cazuri, de o stare de euforie care, potrivit lui Levitin, „confirma ideea existentei in creier a unui centru al sexului, drogului si rock&roll-ului.“

Facts

Ce este muzica si la ce slujeste ea?
La prima vedere, a aprecia muzica si a canta la un instrument nu-ti confera nici un avantaj in lupta darwiniana pentru supravietuire. Muzica pare insa a avea foarte multe in comun cu limbajul. Arheologul britanic Steven Mithen sustine ca muzica si limbajul pornesc dintr-un izvor comun, ele separandu-se pe parcursul evolutiei. Este greu de spus ce anume le leaga, adauga Giuliano Avanzini, neurolog la Institutul Besta din Milano. In opinia lui, cert este doar faptul ca ambele reprezinta sisteme cu o valoare foarte ridicata din punctul de vedere al comunicarii. Potrivit studiilor recente, muzica si limbajul au in comun un sistem sintactic ce ierarhizeaza partile unui discurs sau ale unei compozitii muzicale. Iar muzica are un efect benefic asupra memoriei si poate intari capacitatea de exprimare.

Limbajul trupului
Muzica poate exacerba comportamentele de socializare, interactionand in mod direct cu complexele fenomene biochimice care pun corpul in relatie cu zonele talamice din creier, aflate la baza emotiilor; acestea din urma, spre deosebire de activitatile cognitive, sunt reglate de ratiune intr-o mai mica masura si ca atare sunt mai putin „constiente“. In timp ce ascultam muzici vesele sau sentimentale, exaltante sau relaxante, au loc modificari ale sistemului nervos vegetativ care afecteaza tensiunea arteriala, ritmul cardiac, respiratia, transpiratia si alte reactii fiziologice. Bucati muzicale dansabile sau muzica pentru orchestra provoaca mai ales reactii de tip motor, pe cand alte tipuri de muzica pot declansa riposte respiratorii sau cardiovasculare.

foto: Keystone

Tag-uri: muzica | perceptie