Prima pagină Stiinta

Soljenitin, definit de istorie

Marc Ulieriu | 11.09.2006 | ● Vizualizări: 302
Soljenitin, definit de istorie     Soljenitin, definit de istorie + zoom
Galerie foto (1)

Interviu, in exclusivitate pentru Romania, realizat de Daniel Kehlman, Cicero/The New York Times Syndicate.

Constiinta Natiunii

Intr-o perioada foarte tulbure pentru Rusia, candpersonajele incomode sunt asasinate in scara blocului, iaroligarhii mafioti isi sporesc neincetat averile si influenta,Aleksandr Soljenitin, cel care odata era supranumit ConstiintaNatiunii, limpezeste putin trecutul chinuit, prezentul zbuciumat siviitorul incert al Estului.

Atractia irezistibila pe care AleksandrSoljenitin a avut-o pentru istoria Rusiei a definit viata si operamarelui ganditor. Aprig luptator impotriva cenzurii si aregimurilor opresive si corupte, statura castigatorului PremiuluiNobel a crescut si a descrescut o data cu inaltarea si prabusireaUniunii Sovietice si cu starea de spirit a poporuluirus.

Tinand cont de toata activitatea sa publicisticade dupa 1960, pare greu de crezut acum faptul ca, in tinerete,imbatat de idealuri utopice, Soljenitin a fost un marxist fervent.Cu toate ca a servit ca ofiter in Armata Rosie in timpul celuide-al doilea Razboi Mondial, in 1945 tanarul matematician de 27 deani a avut viziunea regimului spurcat pe care il intemeia Stalin.L-a criticat pe acesta, dar si pe Lenin si Trotki, argumentand canici unul dintre ei nu a fost "comunist adevarat", toti fiindcatalogati drept niste dictatori criminali. Evident, Soljenitin afost condamnat la 8 ani de inchisoare, iar apoi, imediat dupaeliberare, a fost fortat sa-si asume exilul intern, in diverseregiuni din Kazahstan. Acest exil va schimba nu doar viatadizidentului, ci si cursul societatii sovietice. Fusese condamnatsa intre in gulag (Glavnoe Upravlenie Ispravitelno-trudovic Lagereii kolonii - Administratia Taberelor si Coloniilor de Munca deCorectie). Potrivit estimarilor sale, zeci de milioane de oameni aumurit in aceste lagare de munca fortata, el insusi aflandu-se la unmoment dat foarte aproape de moarte, din cauza unei forme decancer. A supravietuit pentru a deveni un critic deschis alcomunismului si pentru a scrie o consistenta serie de carti despregulag, care au ajuns bestseller-uri mondiale.



In 1962, Soljenitin isi publica primul sau roman,O zi din viata lui Ivan Denisovici, in care descria viata dingulag. Cartea a fost aclamata de catre mass-media si de criticaruseasca, iar Soljenitin a dobandit statutul de scriitor important.Vrajit de acest succes neasteptat, a avut cutezanta de a publicaeseuri critice la adresa vietii din URSS. A fost supranumitConstiinta Natiunii, insa a cazut, din nou, in dizgratia PartiduluiComunist.

Prin mijloace underground si cu ajutorul preseistraine, si-a facut cunoscute lucrarile in Occident, iar in 1970 acastigat Premiul Nobel pentru literatura, "pentru forta etica cucare a urmat traditiile esentiale ale literaturii ruse". In 1974,la un an dupa ce Arhipelagul Gulag, clasic tom de istorie simemorii, a fost publicat in diverse tari din Europa, iar Vestului is-au facut cunoscute atrocitatile din lagarele sovietice, AleksandrSoljenitin a fost expulzat de urgenta din Uniunea Sovietica.Impreuna cu sotia sa, Natalia, scriitorul s-a stabilit in micutuloras Cavendish din Vermont, SUA. Aici a dus o viata extrem deretrasa, asemenea unui pustnic, concentrandu-se exclusiv asuprascrierilor sale si refuzand cu inversunare sa acorde interviuri, saaiba iesiri si luari de pozitie publica sau sa se intalneasca cuintelectualii americani, care ajunsesera sa-lvenereze.

Relatiile lui Soljenitin cu guvernul sovieticaveau sa se indulceasca dupa ce Mihail Gorbaciov a introduspolitica glasnostului (deschiderea) si a perestroikai (schimbarea),care aveau sa duca la prabusirea Uniunii Sovietice. In 1994,scriitorul si sotia sa s-au intors, pentru totdeauna, in Rusia.Presedintele de atunci al tarii, Boris Eltin, spera ca fostuldizident sa-i fie colaborator apropiat (datorita imaginii excelentepe care o avea in Vest, Soljenitin putea fi o interfata foarteutila intre Moscova si Washington). Insa, la scurt timp duparevenirea in patrie, scriitorul ajunge sa dispretuiasca si sadiscrediteze noul regim la fel de mult cum o facuse cu celcomunist. In aparitii televizate incendiare, ca si in eseuri siarticole foarte taioase, Soljenitin denunta capitalismul salbaticsi fara capatai care se practica in Rusia, cere cu vehementareforma sistemului juridic si dezvaluie colapsul sistemuluisanitar.

Astazi, la 87 de ani, Aleksandr Soljenitin estedezamagit de tinerii rusi care nu i-au citit nici o carte, dar careurmaresc cu mare entuziasm popularul serial TV V kruge pervom(Primul ciclu, ecranizare dupa romanul cu acelasi nume scris deSoljenitin in 1968).

Dupa cinci ani de tacere, scriitorul a acceptatin aceasta toamna sa ofere un nou interviu. De data asta, el a statde vorba cu Daniel Kehlmann, un celebru editorialist german lamagazinul politic Cicero.

Ultimul interviu

De nenumarate ori ati afirmat ceva aparentparadoxal: ca va simtiti usurat pentru faptul ca ati fost trimis ingulag, ca destinul pe care il aveti a fost, cum s-ar zice, fortatsa vina peste dumneavoastra. Ati scris undeva ca sunteti cuprins deteroare cand va imaginati ce fel de scriitor ati fi devenit daca nuexista gulagul.
»Intr-adevar, gulagul a jucat un rol decisiv inviata mea de scriitor. Nu mai tarziu de 1936, pe cand aveam 18 ani,doream deja cu ardoare sa descriu si sa comentez in detaliu istoriaRevolutiei din 1917 (care a dus la rasturnarea guvernarii autocratea tarului Nicolae al II-lea si la acapararea puterii de catrebolsevici). Fie si din acest motiv, nu m-as fi putut dezvolta cascriitor sovietic. Dar gulagul, care a cazut ca un trasnet pestesoarta mea, mi-a zdruncinat din radacini perspectivele sicredintele, iar reculul anilor petrecuti in lagar ma urmareste siastazi. Gulagul mi-a dat o perspectiva clara asupra a tot ceea ceinsemna bolsevism, asupra a ceea ce era in realitate comunismulsovietic. Aceasta perspectiva mi-a permis, in cele din urma, sadeslusesc la un nivel foarte profund conditia umana.

Nu o singura data, ati scris ca, intr-un fel sau altul,Rusia trebuia sa treaca prin istoria infioratoare pe care a avut-oin secolul XX, ca aceasta experienta face parte dintr-un patterndefinitoriu pentru existenta umana. Pe de alta parte, in cartea depovestiri Roata rosie (1969), revine obsedant tema evitariicatastrofei si a usurintei cu care istoria ar fi putut urma un curscu totul diferit. Credeti ca aceasta imensa suferinta a fostnecesara, ori ca, mai degraba, a fost lipsita desens?
»Privind istoria omenirii ca pe un tot unitar, amdescoperit ca, daca Revolutia din Rusia nu ar fi avut loc, orevolutie similara ar fi devastat omenirea - ca un soi decontinuare a Revolutiei Franceze din secolul al XVIII-lea, care aaprins spiritul revolutionar in numeroase tari europene. In modinevitabil, omenirea ca intreg trebuie sa plateasca pentrupierderea simtului limitelor, pentru pierderea moderatiei in ceeace priveste dorintele si necesitatile, pentru lacomia fara marginia celor bogati si puternici (fie ei oameni sau state), pentrufaptul ca simtamantul universal al bunavointei umane este uscat siputred - mort in zilele noastre.

Multi ganditori si scriitori occidentali au sustinut activdictatura sovietica. Pozitia dumneavoastra transanta a produs obresa in acest bizar atasament. Ati refuzat sa va intalniti cufilosoful si scriitorul Jean-Paul Sartre atunci cand acesta avizitat Uniunea Sovietica. A existat totusi cu adevarat o "tradarea intelectualilor", asa cum a numit-o filosoful francez JulienBenda - o tradare a valorilor Iluminismului?
»Din nefericire, Benda avea dreptate. Suportullarg pe care l-a avut dictatura comunista inca de la inceputurilesale, din anii '30 ai secolului trecut, este dovada si consecintadecaderii umanismului secular. Din cauza acestei decaderi, suferimsi astazi si vom suferi si in viitor.

De la Voltaire incoace, nici un alt scriitor nu a avut oinfluenta politica atat de mare ca dumneavoastra. Suntetisatisfacut de ceea ce ati realizat?
»In diferite ocazii, le-am cerut puteriloroccidentale sa nu considere comunismul o etapa fireasca a istorieiRusiei. Sa nu puna semnul egalitatii intre comunismul sovietic siRusia ca atare. La dracu'! Nimeni nu a fost in stare sa facaaceasta distinctie. Iar politicile si atitudinea puterilor apusenevizavi de Rusia, chiar si dupa prabusirea dictaturii sovietice, auramas aproape la fel de feroce. Asta este una dintre cele mai maridezamagiri pe care le am. Pe de alta parte, din 1990 incoace, inRusia lucrurile merg din ce in ce mai prost. Inainte ca o vindecarenationala, morala si economica sa fi avut loc, forteleintunericului au castigat cu usurinta pozitiile dominante insocietate. Cei mai lipsiti de scrupule dintre mafioti s-auimbogatit peste noapte nespus de mult, jefuind nestingheritiproprietatea nationala si amplificand astfel cinismul social sistricaciunea morala care erau deja instaurate in Rusia. Aceastahotie este o catastrofa pentru Rusia. Am trait o durere imensa camartor la aceste transformari. Cum as putea atunci sa vorbesc desatisfactie? Iar acum sunt un batran cu sanatatea subreda, imilipseste puterea de a mai influenta in vreun fel cursulevenimentelor.

La sfarsit, intrebarea inevitabila: Cum va arata viitorulRusiei? Va fi Rusia un stat democratic cu adevarat sau unulautoritar, precum modelul chinez?
»Sunt foarte ingrijorat de viitorul Rusiei, dar numa voi aventura sa fac vreo profetie. Intrebarea ta priveste inprimul rand oranduirea sociala. Aceasta este extrem de importanta,dar si mai vitala pentru Rusia este astazi ordinea morala. In ceeace priveste speranta de democratizare a Rusiei, eu mi-am prezentatdeja propriul model, inca din 1990, intr-un eseu intitulatReconstructia Rusiei. Acolo conturez un plan ce presupuneelaborarea graduala a structurilor democratice, pornind de laautonomia si autoadministrarea locala si mergand pana la nivelulguvernamental. Functionarea eficienta a diverselor administratiilocale din tarile occidentale este o realitate indubitabila; eusustin din toata inima acest model si ii invit pe rusi sa-l imite.Insa, in ceea ce priveste sistemul politic, modelul meu estediferit de al partidelor parlamentare care domina in Vest. Inopinia mea, existenta partidelor politice - al caror unic scop estesa ajunga la putere, iar odata instalate acolo singura lorpreocupare este cum sa nu piarda puterea - e un lucru rau, iara nuunul bun. Evident ca o astfel de viziune nu a fost intampinata cuprea mare entuziasm. Cu toate acestea, eu inca mai cred ca oviitoare Rusie democratica ar duce-o mult mai bine cu un astfel demodel, decat daca ar importa de-a gata sistemul politicoccidental.

FACTS: Detractorii

AleksandrSoljenitin s-a bucurat de o simpatie uriasa atat dinpartea intelectualilor rusi, cat si, mai ales, din parteaganditorilor occidentali. Insa, evident, au existat voci care i-aucontestat valoarea literara si umana.

Scriitorul Vladimir Voinovici, unalt celebru dizident rus, a scris in anul 2002 un muscator eseupolemic, intitulat Portret impotriva fundului unui mit, in care ilacuza pe Soljenitin de egoism, antisemitism si impostura literara.Aprig dusman al lui Soljenitin, Voinovici il mai atacase pe acestain romanul Moscova 2042, in care il intrupa in personajul SimSimici Karnavalov, un scriitor excesiv de brutal, un maniacnarcisist care incearca sa distruga Uniunea Sovietica pentru aajunge regele Rusiei.

Mult mai rational si mai subtildecat Voinovici, poetul Josef Alexandrovici Brodski afirma, ineseul Catastrofe in aer, ca desi este un erou datorita faptului caa luptat, a supravietuit si a demascat brutalitatile comunismuluisovietic, autorul Arhipelagului Gulag nu are ratiunea necesarapentru a intelege ca crimele istorice pe care le-a demascat arputea fi consecinta directa a trasaturilor autoritariste mostenitede la Vechea Rusie si de la "spiritul sever al Ortodoxiei",trasaturi care nu ar prea avea de a face mare lucru cu ideologiapolitica, ci cu spiritul rus, in general.