Prima pagină Timp Liber

Carti si reviste (martie)

Redactia Descopera.ro | 07.20.2006 | ● Vizualizări: 56

Descopera.ro recomanda: Sfantul Graal, imaginatie si credinta, O istorie a frumusetii, Cine sunt jupanii?, Ciclonul clonelor, Emiratul polar,

Sfantul Graal, imaginatie si credinta
Richard Barber, Editura Aquila, 39 lei
Graalul - potirul mistic in care legenda spune ca a zabovit sangele Domnului, ideal de perfectiune si tel cavaleresc - este o imagine misterioasa si persistenta, care traverseaza granitele fictiunii si ale spiritualitatii si care a constituit o nobila obsesie, recurenta in intreaga literatura a Occidentului vreme de opt secole. Autorul prezentului volum, Richard Barber, a incercat sa adune, intr-o exegeza amplu documentata, tot ce s-a putut afla despre Graal, in calitate de construct al imaginatiei creatoare, ivit din cele mai inalte idealuri si experiente religioase. Chiar si atunci cand a fost neglijat veacuri de-a randul, Graalul a revenit cu forte noi si cu o ravasitoare putere de impact, inspirandu-i pe artisti si pe scriitori si fiind recreat intr-o multitudine de forme.

Povestea lui Barber este o calatorie ce implica teologia, istoria, literatura si arta, o poveste care s-a raspandit in toata aria Vestului european si a Orientului Apropiat. Ea insiruie toate micile si marile istorii care inconjoara Sfantul Potir, incepand cu Chrétien de Troyes (cel care si-a imaginat primul, in secolul al XII-lea, scena in care un misterios vas aurit impodobit cu bijuterii era plimbat prin fata ochilor unui tanar neprihanit), continuand cu Robert de Boron, Wolfram von Eschenbach si ajungand spre zilele noastre in ecourile muzicii wagneriene. Un subiect precum acesta suscita, spune autorul, o extraordinara atractie pentru iubitorii de enigme istorice si pentru cei care adora ezotericul si misteriosul, "mai ales fiindca nu putem raspunde la intrebarea, profund actuala: Ce este Sfantul Graal?" Cum nici macar cel care a inventat conceptul (Graalul, atentie, nici nu este pomenit in paginile Bibliei) n-a oferit vreodata raspunsul propriei sale enigme, intrebarea continua sa existe.

O istorie a frumusetii
Georges Vigarello, Editura Cartier, 24,5 lei
Dupa Istoria frumusetii a lui Umberto Eco, frumoasa in sine ca un obiect de arta, iata o alta istorie, clar si generos tiparita, cu un text elevat despre corp si despre arta infrumusetarii, din Renastere pana astazi. Autorul are in vedere diferentele de coduri ale frumusetii, dar si de modalitati de a privi si de a anunta aceasta frumusete. Nu este o istorie in care sa fie studiate toate nuantele si modelele unei scoli, ci una cu accent pe latura sociala, in care, prin gesturi si cuvinte de fiecare zi, sunt stabilite criteriile unei estetici directe, care tin de gust si de atractivitate. O incursiune care exploreaza cuvintele si imaginile si care demonteaza repere precum "moda a la garçonne", estetica sex-appeal-ului, iluzia androgina sau cultura gay.

Cine sunt jupanii?
Science & Vie Junior nr. 197, februarie 2006
Micutii cititori ai acestei reviste pline de haz, dar si de informatii serioase, au raspuns unui sondaj organizat pe internet, a carui tema a fost: "Care este cel mai puternic om al planetei?" Pe lista celor 25 de personalitati propuse s-au aflat mai ales barbati, curtati cu totii de camerele de luat vederi din lumea intreaga. Tronul suprem i-a fost oferit lui George W. Bush, cu 23% dintre sufragii. A urmat, oarecum previzibil, daca e sa luam in seama pasiunea pentru computere a tinerilor, Bill Gates. La distanta destul de mare, pe locul trei, regele Arabiei Saudite, Abdulah Bin Abdul Aziz. Uimirea totala a insotit insa decernarea locului patru: George Lucas, "simplu" producator de filme, parinte al sagai Star Wars.

Ciclonul clonelor
La Recherche nr. 394, februarie 2006
Cea mai rasunatoare frauda din intreaga istorie a stiintelor a ajuns, in sfarsit, obiectul unui proces judiciar. Acuzatul principal: profesorul Hwang Woo-Suk. Victime: sutele de mii de bolnavi care si-au pus in tehnica clonarii umane speranta absoluta a refacerii tesuturilor sau a organelor lor afectate. Fara sa stie ca rezultatele care atestau posibilitatea clonarii umane fusesera falsificate, multi colegi cercetatori il vedeau pe Hwang in postura de castigator al Premiului Nobel. Insa embrionii clonati au fost, de fapt, simpli embrioni conceputi prin fecundare in vitro.

Emiratul polar
Sciences et avenir nr. 708, februarie 2006
Dosarul deschis de redactorii revistei incearca sa separe, din noianul de ipoteze care agita astazi lumea, ideile false si prejudecatile de realitatea stiintifica a fenomenului incalzirii globale. Concluziile furnizeaza un ghid critic si deseneaza o harta a certitudinilor potrivit careia trebuie retinute atat unele dintre ideile scepticilor si ale alarmistilor, cat si anumite trasee predictive ale optimistilor. Legenda acestei cartografieri o ofera "noul Galileo" al mileniului, statisticianul danez Bjorn Lomborg: "A fi optimist este fara indoiala dezastruos, dar a fi prea pesimist e si mai rau..." In randul ideilor clare si indubitabile, asupra carora s-a creat deja un consens, se cuvin amintite: cresterea concentratiei de CO2 (care a atins un nivel fara precedent in ultimii 650.000 de ani); sporirea concentratiei altor gaze cu efect de sera; cresterea temperaturii globale, din 1861 si pana astazi, cu circa 0,6 grade C; diminuarea invelisului de zapada, din 1960 incoace, cu circa 10%.

Dintre ideile false, retinem: topirea tuturor ghetarilor planetari (daca in Alpi fenomenul se sustine, in Noua Zeelanda, de pilda, el este contrazis de catre ghetarii care inainteaza); furtuna din decembrie 1999 sau canicula din vara lui 2003 sunt dovada irefutabila a unei schimbari climatice (pentru a constitui o dovada, fenomenele ar trebui sa se repete vreme de trei decenii); un grad in plus sau unul in minus nu conteaza; starea vremii nu poate fi prevazuta nici macar pentru ziua de maine, daramite pentru secolul urmator; incalzirea generala se datoreaza, cu precadere, vaporilor de apa.


FACTS


De altadata


Bataie cu toba
Ilustratiunea romana nr. 13, 20 martie 1935

Acest numar al Ilustratiunii... a publicat un interesant si mereu actual articol pe tema fiscului si a executiei datornicilor. Ideea scrierii materialului a venit de la descoperirea in arhive a unui dosar vechi, ciuruit de carii si innegrit de mucegai. Pentru frumusetea limbii vorbite pe meleagurile valahe in anii domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica (1796-1862), il preiau integral:


?Vornicia Politiei Bucurestilor catre starostele Selarilor.

Macar ca peste putine zile se adasta de la cinstita Vistierie condica de patentari si de patentele tuturor patentarilor, dupa care sa se trimita si dumitale lista cu patente pentru cei de sub acea corporatie, dar fiindca trebuinta ce are cinstita Vistierie de bani nu iarta cea mai mica intarziere si trebuie a fi intampinata cu bani negresit la 1-iu Ghenar viitor.

Printr-aceasta se scrie dumitale ca numaidecat dupa primire sa incepi cu adunarea banilor tacsii de la patentarii cunoscuti la acea corporatie si la 1-iu Ghenar viitor sa si aduci la cancelarie o suma mai simtitoare din datoria acestei corporatii. Iar apoi pentru cealalta datorie a trimestrului ce se va prevedé prin lista ce este a ti se trimete randuri-randuri, pana la 15 ale viitorului Februarie, sa si istovesti ca si Vornicia sa poata a-i raspunde cinstitei Vistierii in vreme cuviincioasa si socotelile a le preda in vremea ce este marginita.


Vornicu Politiei, 1838 Decembrie 1838?

Precum se vede, cinstita Vistierie era in criza de bani (cand nu a fost?) sI transmitea prin intermediul sefului Politiei ordine pentru strangerea unei sume cat mai ?simtitoare?. De la 1 ianuarie, Bucurestiul duduia de batai de toba si de ?vocea zapciului? pentru ?surzi?, adica pentru rau-platnici. Cine nu avea dadea in schimb un lucru de valoare sau intra in inchisoarea datornicilor, un corp de cladire al Manastirii Vacaresti.

EXPERTS


Ultima carte pe care am citit-o


Asemenea multor adolescenti din generatia mea, l-am adorat pe Mircea Eliade. Aceasta veneratie fata de celebrul istoric al religiilor a fost cu atat mai profunda, cu cat am terminat Liceul Spiru Haret din Bucuresti, locul in care insusi Eliade s-a format si unde astazi este privit ca un adevarat semizeu. Apoi, desi literatura sa fantastica mi-a ramas in continuare draga, m-am indepartat oarecum de ideile profesorului, idei care au inceput sa fie din ce in ce mai violent contestate atat de istoricii moderni, cat si de antropologi. L-am redescoperit tarziu pe Eliade, mai exact in urma cu o luna de zile, cand am primit un newsletter pe e-mail, din partea Editurii Humanitas, care anunta aparitia cartii lui Florin Turcanu Prizonierul istoriei si oferea cateva extrase din ea. Am cumparat imediat tomul si l-am citit pe nerasuflate.

Desi cartea este prezentata drept o biografie, cred ca termenul cel mai potrivit pentru a o denumi este ideografie. Asta deoarece Turcanu a intreprins o aproape exhaustiva analiza nu doar a vietii lui Eliade, ci si a tuturor ideilor care au guvernat gandirea istoricului. Altfel spus, citind Prizonierul, am reconstituit pulsul si coordonatele tulburi ale timpului in care a trait Mircea Eliade dintr-o perspectiva inedita pentru o biografie - aceea a intelectului, a psihicului. Desi detaliile picante din viata lui Eliade nu lipsesc, surpriza acestei carti nu consta in prezentarea unor fapte de viata inedite, ci a unor procese mentale.

Schema dupa care este alcatuit fiecare capitol este foarte simpla si in acelasi timp foarte neobisnuita pentru o biografie. Mai intai ne sunt prezentate evenimentele, apoi ne este dezvaluit contextul psihoideatic in care acestea s-au petrecut si, in cele din urma, aflam de ce a actionat Eliade intr-un anumit fel si nu in altul. Celebrul istoric al religiilor este dezbracat complet de aura mitica in care a fost invaluit si, prin intermediul acestei metode, ne este prezentat in toata goliciunea firii sale. Un tip care a fost si oportunist, meschin, frenetic, mincinos, narcisist, "sucker politic" (asa cum il numea un cunoscut de-al sau). Un om care nu si-a inteles greselile si trecutul, motiv pentru care a incercat sa si le ascunda, motiv pentru care a ajuns prizonierul lor.

Stiti care este marele merit al cartii lui Turcanu? Am aflat (atat cat poate o biografie sa-ti dezvaluie asta) cum a fost "adevaratul" Eliade, iar acum il pretuiesc din nou.

Mircea Eliade, prizonierul istoriei
Florin Turcanu, Editura Humanitas, 45 lei

Marc Ulieriu, editor-sef Descopera

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI